Arhiepiscopia Romano-Catolică de București
Parohia Sfântul Anton de Padova – Colentina
Str. Magnoliei, Nr. 113-115;
RO – 022793 – Bucureşti, Sector 2;
Tel/Fax. 021/2410785; www.parohiasfanton.ro

 

Noua Biserică Sf. Anton de Padova

text de Pr. Bălăscuți Liviu-Vasile

 

„Căsuţa” Sfântului Anton de Padova

Încă din momentul numirii mele ca administrator parohial (1 august 2006) al Parohiei Romano – Catolice „Sfântul Anton de Padova” (Colentina), din Bucureşti, am simţit atât din partea credincioşilor cât şi din partea episcopilor noştri o dorinţă acută de a avea o nouă biserică în acest cartier. Timp de doi ani, împreună cu părintele paroh, Petru Dâm, şi cu doi arhitecţi am analizat posibilităţile, dar cum părintele Dâm începuse să aibă probleme de sănătate şi se afla şi în prag de pensionare, am rămas la nivel de schiţă de proiect.
Între timp, cu ajutorul celor două Congregaţii religioase din parohie: Surorile franciscane ale Preasfintelor Inimi şi Misionarii Carităţii, şi a doamnei Evangeline Feiertag, s-a reuşit eliberarea şi amenajarea sălii de cateheză de lângă biserica veche, creând astfel în jur de 70 de noi locuri pentru a facilita participarea credincioşilor la Sfintele Liturghii din zilele de duminică şi sărbătorile de poruncă.

În anul 2007, printr-o scrisoare adresată Înaltpreasfinţitului Ioan Robu, am cerut să plec în Germania deoarece, încă din anul 1999, când am mers pentru prima dată în parohia Münchsdorf, din dieceza de Passau pentru a ţine locul unui preot pe perioada concediului, am avut bucuria să văd cum un preot format într-un seminar din România poate fi de folos, aducând roade şi în comunităţi precum cele din Germania, unde efectele lipsei preoţilor sunt resimţite negativ.

Entuziasmul cu care am fost înconjurat de credincioşi în timpul experienţelor pastorale estive din Germania, în acel an şi în anii succesivi, şi nevoia prezenţei preotului în mijlocul lor, m-au făcut să mă gândesc la posibilitatea de a mă oferi ca voluntar într-o ţară de limbă germană, dar Înaltpreasfinţitul mi-a spus că era mai bine pentru comunitatea din Colentina să rămân. Şi am rămas. Am început să mă gândesc că de fapt Dumnezeu avea alte planuri cu mine. Îmi amintesc că şi mama mea, într-una din vizitele ei la Bucureşti, mi-a spus cu simplitatea şi spontaneitatea specifică oamenilor de la ţară: „Deocamdată n-ai să pleci în Germania pentru că Sfântul Anton vrea să-i faci o căsuţă”. Şi spunând aceste cuvinte, mama ar fi vrut parcă să-mi amintească cât de mult eram dator acestui sfânt pentru harurile primite şi cât de mult îi eram legat încă din copilărie, când am început să devin un cinstitor al său, graţie părintelui Iosif Andrici, fost paroh de Şcheia, satul meu natal. Acum, când „căsuţa” acestui mare sfânt şi patron al bisericii noastre este gata, voi urma calea unui nou apostolat, de data aceasta în Germania. De la 1 septembrie 2012 voi activa într-o parohie din Arhidieceza de Köln, punându-mă ca şi până acum sub protecţia Sfântului Anton de Padova.

     Oameni potriviţi la timpul şi locul potrivit

La 1 octombrie 2008, am fost numit paroh şi prima misiune pe care am primit-o a fost aceea de a construi o nouă biserică. Am spus-o de multe ori şi o voi mai spune. Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Anton, mi-a scos în cale oamenii de care aveam nevoie. Mai întâi, aş vrea să amintesc că expertiza tehnică şi a condiţiilor de reamenajare a bisericii au fost efectuate de inginerii Gheorghe şi Rodica Popescu, care au fost şi primii mei consilieri. Toată munca lor a fost oferită gratuit şi nu a fost puţină, domnul Popescu supraveghind în fiecare zi atât lucrările efectuate la sala parohială cât şi pe cele de la noua biserică. Apoi, proiectul de remodelare şi modernizare a bisericii a fost întocmit de domnul Arhitect Stefancic Andrej pe care, de asemenea, îl consider omul potrivit, pentru că dânsului nu a trebuit să-i explic unde se pune agheasmatarul, de exemplu, pentru că ştia deja, el fiind totodată un foarte fin observator al detaliilor. Executarea lucrărilor a fost asigurată de firma domnului Iosif Dămătârc, un enoriaş de-al nostru, care a lucrat chiar şi atunci când nu aveam bani, ajutându-ne şi la găsirea celui mai important sponsor.

     Capela Sfântul Anton de Padova (Colentina)

Duminică, 18 aprilie 2010, după Sfânta Liturghie de la ora 10.30, ÎPS Ioan Robu a inaugurat şi a binecuvântat noua Sală parohială de lângă biserică. Această Sală parohială sau „capela”, cum o numea Înaltpreasfinţitul, a fost folosită pentru celebrarea Sfintei Liturghii şi a celorlalte sacramente pe durata lucrărilor de remodelare şi de consolidare a noii biserici.
La această celebrare au fost prezenţi şi prietenii noştri din Elveţia, din asociaţia Acziun d’agid per la Rumenia, în frunte cu domnul Faustin Cariget, care ne-au ajutat să ridicăm această capelă. Tot ei ajută şi unele familii în dificultate din parohia noastră, în fiecare an, de Crăciun, îndesând sacul Moşului cu daruri.

La Sfânta Liturghie din 18 aprilie, la care ne-am bucurat de prezenţa IPS Robu, i-am mulţumit în primul rând Domnului pentru acel prim pas în realizarea proiectului noii biserici. Gândul nostru de mulţumire s-a îndreptat şi spre credincioşii din parohia Hart /Wald an der Alz, din Germania, care au fost alături de noi şi ne-au susţinut în realizarea acestui proiect.

   Apel către cinstitorii Sfântului Anton de Padova

Încă de pe vremea când aşteptam răspunsul autorităţilor la cererile noastre de întocmire a actelor necesare construirii noii biserici, mă tot gândeam cum să găsim fonduri pentru a duce la bun sfârşit această lucrare. Mai ales că, în 2010, criza era la apogeu. Mai întâi am făcut un proiect pe care l-am tradus în engleză, germană şi italiană. După ce a primit avizul Înaltpreasfinţitului l-am trimis la mai multe asociaţii despre care auzisem că ajută în astfel de situaţii. Acestea apar în lista binefăcătorilor care au răspuns cererilor noastre. Prin intermediul site-ului Arhidiecezei noastre (www.arcb.ro), al revistei Actualitatea Creştină şi printr-un semn de carte, pe care l-am distribuit prin parohii, ceream ajutorul tuturor cinstitorilor Sfântului Anton pentru consolidarea şi remodelarea bisericii.

Există o listă destul de mare cu binefăcătorii bisericii noastre, care va rămâne în arhiva parohiei; am crezut de cuviinţă că este mai bine să nu fie publicată, pentru că mulţi dintre cei care ne-au ajutat au dorit să rămână necunoscuţi. Sunt printre ei preoţi, credincioşi din Bucureşti sau din provincie, tineri şi bătrâni. De exemplu, o profesoară pensionară, lună de lună, a donat câte 100 de lei din pensie. Ajutând biserica Sfântului Anton, din Bucureşti (Colentina), s-au înscris în cartea binefăcătorilor acestui lăcaş de cult, iar numele lor va fi amintite mereu în rugăciunile noastre de mulţumire.

   Remodelarea, consolidarea şi extinderea clădirii bisericii Sfântul Anton

Lucrările la noua construcţie au început la data de 1 iulie 2010, „în timpul pontificatului Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea, când la cârma Arhidiecezei noastre, în acest an al Domnului, era Arhiepiscopul Mitropolit dr. Ioan Robu şi Episcopul Auxiliar Cornel Damian” (fragment din documentul care s-a aşezat împreună cu piatra de temelie). După cum vedeţi, la începerea lucrărilor trecuseră deja doi ani de la numirea mea ca paroh. În aceşti doi ani am lucrat împreună cu firma Mizar Proiect la alcătuirea documentaţiei necesare pentru dobândirea autorizaţiei. Singurele acte de proprietate de care dispuneam erau doar: Contractul de vânzare-cumpărare nr. 212/04.01.1936, prin care Arhiepiscopul Alexandru Th. Cisar cumpărase de la Hristea Gh. Peristeri terenul de pe strada Turtucaia, de la nr. 113-115 şi Contractul de Vânzare-Cumpărare 1848/17.01.1936 prin care tot Arhiepiscopul Cisar cumpărase şi imobilul de la aceeaşi adresă, fost Vila Gerassy.

În ziua de 27. 01. 2010 ni s-a comunicat de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate imobiliară din Bucureşti, Sectorul 2, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în str. Magnoliei (fostă Turtucaia), numărul 113-115, cu numărul cadastral 9401, înscris în Cartea Funciară. Iar pe 18. 06. 2010 am primit autorizaţia de construcţie pentru: remodelarea, consolidarea şi extinderea clădirii bisericii Sfântul Anton; recompartimentarea, consolidarea, refacerea şarpantei pentru amenajarea spaţiului de locuit la mansarda casei parohiale; construirea sălii de cateheză şi refacerea împrejmuirii.

Biserica veche a fost edificată în anul 1932, într-un stil modern pentru acea vremea (ART DECO), dar din cauza seismelor şi a materialelor folosite la construire, în ultimii ani apăruseră multe avarii. În plus, numărul credincioşilor a crescut, biserica devenind neîncăpătoare. Celebrarea aşezării pietrei de temelie a fost prezidată de Episcopul Auxiliar, Cornel Damian.

Finalizarea lucrărilor era preconizată pentru finele anului 2012, dar tot cu ajutorul Domnului şi prin mijlocirea patronului nostru, Sfântul Anton de Padova, biserica a fost sfinţită în ziua de 13 iunie 2012.

Ruga mea arzătoare de recunoştinţă faţă de Domnul pentru toate harurile primite de-a lungul vieţii va însoţi mereu acest locaş de cult, împreună cu gândul de comuniune frăţească cu toţi preoţii care au păstorit şi care vor urma să păstorească comunitatea parohiei „Sfântul Anton de Padova” din Colentina, ai cărui credincioşi îi voi purta mereu în inimă şi-n rugăciune.

 

Descrierea noului edificiu

– Ing. Gheorghe Popescu

Construcţia noii biserici s-a făcut în baza concluziilor expertizei tehnice, a proiectului de arhitectură întocmit de SC MIZAR PROIECT SRL şi a proiectului de structură întocmit de SC IPCT STRUCTURI SRL.

Pe terenul eliberat prin desfiinţarea parţială a construcţiei existente s-a construit noua biserică ce va avea o suprafaţă construită de cca 330 m2, inclusiv turnul-clopotniţă.

Clădirea s-a proiectat cu structura cu stâlpi şi grinzi din beton armat, dispuse într-o reţea rectangulară şi cu închideri şi compartimentări din zidărie de cărămidă. Tot din zidărie de cărămidă sunt şi unele extinderi în plan, în zona de nord a construcţiei (sacristia şi casa scării, spre subsol).

Structura principală a navei centrale este cu 2 cadre, din beton armat, cu deschiderea de 13.75m interax, cu stâlpi de 60×90 cm şi grinzi în formă de arc, al căror intrados la cheie este la cota + 6.05 m, şi un cadru cu deschidere mai mică de 8.70 m interax, cu stâlpi de 50x80cm şi grinda, de asemenea în formă de arc, cu intradosul la cheie tot la cota +6.05 m, la trecerea către altar.

Cadrele sunt dispuse pe direcţia longitudinală a planului şi sunt legate transversal cu grinzi, atât perimetral, la nivelul naşterii arcelor, cât şi de o parte şi de alta a cheii arcelor. La cota +7.25 între grinzile de legătură între cadre s-a realizat un planşeu de beton armat de 15 cm grosime, care, pe de o parte, asigură rezemarea coamei acoperişului, iar pe de altă parte, asigură o legătură orizontală de tip şaibă, rigidă în plan, pentru cadrele structurii.

Structura este completată cu zone cu înălţime mai mică, cu pereţi structurali de zidărie confinată (întărită cu elemente de beton armat) pe laturile de vest şi de est ale altarului, precum şi în zona timpanelor şi a corului, din partea de sud.

Planşeul corului este susţinut la cota +3.00m la interior de un cadru cu 4 stâlpi rotunzi fiecare având diametrul de 50 de cm şi grindă întoarsă, iar la exterior, pe un cadru cu 6 stâlpi rotunzi fiecare având diametrul de 30 de cm; placa planşeului iese în consolă spre interior, în zona centrală, cca 2.1 m.

Pereţii structurali din zidărie au toţi grosimi de o cărămidă, la interior şi la exterior, iar pentru asigurarea izolaţiei termice, la exterior, zidăria este căptușită cu termoizolaţie din polistiren expandat tip „Baumit”.
Alipirea la turnul-clopotniţă se face cu rosturi de tasare şi antiseismice de 10 cm deschidere.

Subsolul este parţial pe zona de nord, având o suprafaţă construită de cca 185 m2, cu pereţi din beton armat de 25 cm grosime, în care sunt înglobați stâlpii structurii.

Accesul la subsol se face pe o scară de beton armat, dispusă în colţul nord-vest al partiului.

Fundaţiile sunt de tip tălpi continue din beton armat evazate în zona rezemării stâlpilor structurii; s-au realizat două radiere pe care se sprijină atât stâlpii structurii cât şi pereţii subsolului. Cele două radiere sunt legate cu grinzi de fundare.

Planşeul de la cota zero este din beton armat monolit de clasa C20/25, de 15 cm grosime, şi este parţial rezemat pe teren, în zona fără subsol. În zona altarului este o denivelare de 50 cm preluată cu o grindă.
Acoperişul este realizat cu şarpantă din lemn şi învelitoare din ţiglă ceramica profilată.

Alcătuirea structurii de rezistenţă şi dimensionarea acesteia s-a făcut respectând prevederile Codului P100-1/2006, a SR EN 1992-1-1 „Proiectarea structurilor din beton. Partea 1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri”, precum şi a Codului CR6/2006 privind calculul, alcătuirea şi execuţia structurilor din zidărie.