Fericitul Vladimir Ghika, apostolul iubirii

 “Cu lungile-i plete albe şi chipul de fildeş, acest nepot al ultimului domnitor din Moldova, adăpat la literele franceze, devenit preot al Bisericii Catolice Romane şi comisionar al tuturor operelor pioase, este întruchiparea unui Sfânt Nicolae de stil modern, prezent la toate răspântiile milei, rezistând tuturor intemperiilor, curios de toate lucrurile şi informat de toate, trecând cu seninătate, în numele sărmanilor lui Christos, peste regulamentele şi barierele sistemelor şi ale egoismelor omeneşti, aspru cu sine însuşi şi grăbit să aducă o vindecare potrivită celor nenorociţi.
Iată cum se face că, asistând marile dureri şi auzind micile istorisiri, venite de la unii şi de la alţii, meditaţiilor sale nu le-a lipsit nici substanţa, nici experienţa. Atât la unii cât şi la ceilalţi, el caută să desluşească acel punct secret unde sufletul se întâlneşte cu Dumnezeu”.

 Acest fragment luat din prefaţa la a doua serie de “Pensées pour la suite des jours” - “Gânduri pentru zilele ce vin” de Jacques Maritain, filozof catolic francez și prieten al Monseniorului, ne ilustreaza ceva din chipul minunat, plin de bunătate și dăruire, pe care, în numele Domnului, Vladimir Ghika, l-a imprimat în istoria recentă a Bisericii și omenirii.

 Personalitate marcantă a României și deopotrivă a Bisericii Catolice, Monseniorul Ghika, a devenit un model de trăire a credinței creștine prin slujirea neobosită oferită tuturor și pe toate meridianele în cuvânt și faptă de iubire, dar mai ales prin fidelitatea totală față de patrie și Biserică consfințită prin jertfa supremă, martiriul suferit în închisoarea de la Jilava la data de 16 mai 1954. În timpul vieții sale, Monseniorul l-a căutat și mărturișit pe Dumnezeu ca realitate prin rugăciune și meditație, Liturghie și adorație, prin scrieri și conferințe, predici și gânduri spirituale, prin liturghia aproapelui, adică slujirea săracilor, a marginalizaților și bolnavilor, și nu în ultimul rând prin comuniunea deplină, mărturisită până la sfârșit și în persecuții, cu Biserica Romei și urmașul Sf. Petru.

 Jertfa de sine, generoasă și blândă, este o jertfă a credinței Monseniorului, a iubirii care s-a consumat ca o mireasmă placută înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor care l-au cunoscut în timpul vieții cât și după martiriul său . Această jertfă i-a adus beatificarea, moment de mare har pe care l-am trăit pe 31 august 2013, și cred că rodul deosebit de bun pe care astfel l-a oferit Bisericii, nouă românilor ca și mapamondului, este o veritabilă sămânță a speranței creștine de a ne însuși Evanghelia lui Cristos, de a o trăi și mărturisi fără frică în lumea de astăzi. Poate vom spune că timpurile de astăzi par mai complicate datorită secularismului și indiferentisumul, că se impun anumite limitări sau restricții în propovăduire. Cu siguranță contextele sociale sunt diferite, însă bunătatea, zelul și ardoarea Fericitului nostru, ne pot împlusiona în disponibilitatea și perseverența de a împlini ceea ce ultimii papi numesc noua evanghelizare. Da, e atât de bine și necesar să dobândim zelul Monseniorului pentru a ne evangheliza mai mult pe noi inșine și cei din jurul nostru pentru binele lumii în care trăim. Cu sigurantă nu ne va fi ușor, așa cum nici Monseniorului nu i-a fost deloc ușor. Dar pentru a recunoaște acest lucru vă invit să-i vedem în act curajul apostolic și să-i urmăm exemplul pornind de la un episod petrecut pe când era la Roma. Îl prezint cu interpretarea Ancăi Mărtinaș din cartea sa intitulată Vladimir Ghika, Prințul cerșetor de iubire pentru Cristos.

 Monseniorul se lăsa ajutat în misiunea sa dificilă de credincioși, care ofereau rugăciuni și jertfe după intențiile sale apostolice. Cu cât erau mai intense rugăciunile lor și mai mari sacrificiile, cu atât rezultatele erau mai rapide, mai eficiente si mai durabile. Cu ajutorul lor prețios, Ghika dobândea de la Dumnezeu vindecări miraculoase, fizice li mai ales spirituale. Iată mărturia lui Vladimir Ghika despre puterea rugăciunii și a jertfei, relatată în cartea Monseniorul de Horia Cosmovici, preot și fiu spiritual predilect al lui Ghika:

 “Omul cel mai puternic pe care l-am cunoscut a fost un tânăr, la Roma, care nu putea să miște niciun deget fără a avea dureri atroce. Era fiul unui ateu, revoltat împotriva Bisericii și mai ales a preoților ei. Printr-un apel providential am fost chemat la căpătâiul acestui muribund. Tatăl său s-a înfuriat după ce a aflat de vizita mea. M-a pândit când am venit a doua oară și, strigând la mine, mi-a spus să plec imediat, că altfel mă aruncă pe fereastră în stradă. A vrut să inchidă ușa, dar, slab și subțire cum sunt, până să inchidă el ușa, eu, cu un gest brusc, m-am strecurat în casă. A mai bombănit el, chiar cu amenințări, dar m-a lăsat să intru la fiul său. Mai târziu, când mă găsea în camera bolnavului se retrăgea discret. Drumul se eliberase cu totul. Devenisem un fel de obișnuit al casei. Eram acceptat și chiar așteptat… Am început să mă rog împreună cu tânărul. Într-o zi după ce s-a mărturisit și s-a împărtășit la liturghia pe care am spus-o la el în camera, tânărul a acceptat să mă ajute în apostolat. Își oferea suferința, în unire cu jertfa lui Isus, pentru intențiile mele. Ori de câte ori i-am cerut o oră sau două din suferințele lui pentru o anumită vindecare, reușeam. Atât de puternică era intervenția acestui infirm, încât am obținut și o vindecare de cancer unui profesor universitar. Și nu numai câ tânărul a murit în stare de sfințenie, dar până la urma și tatăl lui s-a convertit. Ei da, acest mare infirm a fost omul cel mai puternic pe care l-am cunoscut vreodată”.

 Apostolatul cere și multă rugăciune și nenumărate jertfe, unite cu pătimirile mântuitoare ale lui Cristos. Să ne deschidem inimile și să învațăm de la Fericitul Vladimir Ghika, a cărui relicvă se va afla zilele acestea în biserica noastră, să perseverăm în noua evanghelizare îmbinănd cât mai armonios rugaciunea, munca și sacrificiile noastre, precum și ale celor pe care Dumnezeu ni-i v-a aduce pe cale și care vor binevoi să colaboreze la reușita apostolatului.

 Fericite Vladimir Ghika, roagă-te pentru noi!

Categories: Sf Anton, Stiri

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.