By Verset : Matei, 17, 1-9
This text will be replaced with audio if available.

Papa Francisc: Angelus (12 martie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică din Postul Mare ne prezintă relatarea schimbării la faţă a lui Isus (cf. Mt 17,1-9). Luând deoparte trei dintre apostoli, pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, El a urcat împreună cu ei pe un munte înalt şi acolo a avut loc acest fenomen singular: faţa lui Isus “strălucea ca soarele şi hainele sale au devenit albe ca lumina” (v. 2). În acest mod Domnul a făcut să strălucească în însăşi persoana sa acea glorie divină care se putea percepe cu credinţa în predica sa şi în gesturile sale miraculoase. Şi schimbarea la faţă este însoţită, pe munte, de apariţia lui Moise şi Ilie, “care vorbeau cu El” (v. 3).

“Luminozitatea” care caracterizează acest eveniment extraordinar îi simbolizează scopul: luminarea minţilor şi inimilor discipolilor pentru ca să poată înţelege clar cine este Învăţătorul lor. Este o fulgerare de lumină care se deschide dintr-o dată asupra misterului lui Isus şi luminează toată persoana sa şi toată viaţa sa.

Îndreptându-se de acum hotărât spre Ierusalim, unde va trebui să îndure condamnarea la moartea prin răstignire, Isus vrea să-i pregătească pe ai săi pentru acest scandal – scandalul crucii -, pentru acest scandal prea puternic pentru credinţa lor şi, în acelaşi timp, să prevestească învierea sa, manifestându-se ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Şi Isus îi pregăteşte pentru acel moment trist şi de atâta durere. De fapt, Isus se arăta un Mesia diferit faţă de aşteptări, faţă de ceea ce îşi imaginau cu privire la Mesia, cum ar fi Mesia: nu un rege puternic şi glorios, ci un slujitor umil şi dezarmat; nu un domn cu mare bogăţie, semn de binecuvântare, ci un om sărac care nu are unde să-şi rezeme capul; nu un patriarh cu descendenţă numeroasă, ci un celibatar fără casă şi fără sălaş. Este cu adevărat o revelaţie a lui Dumnezeu răsturnată şi semnul cel mai descumpănitor al acestei răsturnări scandaloase este crucea. Însă tocmai prin cruce Isus va ajunge la învierea glorioasă, care va fi definitivă, nu ca această transfigurare care a durat un moment, o clipă.

Isus transfigurat pe muntele Tabor a voit să le arate discipolilor săi gloria sa nu pentru a evita ca ei să treacă prin cruce, ci pentru a indica unde duce crucea. Cine moare cu Cristos, cu Cristos va învia. Şi crucea este poarta învierii. Cine luptă împreună cu El, cu El va triumfa. Acesta este mesajul de speranţă pe care îl conţine crucea lui Isus, îndemnând la tărie în existenţa noastră. Crucea creştină nu este un mobilier din casă sau un ornament de purtat, ci crucea creştină este o referinţă la iubirea cu care Isus s-a jertfit pentru a mântui omenirea de rău şi de păcat. În acest timp al Postului Mare, contemplăm cu devoţiune imaginea răstignitului, pe Isus pe cruce: el este simbolul credinţei creştine, este emblema lui Isus, mort şi înviat pentru noi. Să facem în aşa fel încât Crucea să marcheze etapele itinerarului nostru de Postul Mare pentru a înţelege tot mai mult gravitatea păcatului şi valoarea jertfei cu care Răscumpărătorul ne-a mântuit pe noi toţi.

Sfânta Fecioară a ştiut să contemple gloria lui Isus ascunsă în omenitatea sa. Ea să ne ajute să stăm cu El în rugăciunea tăcută, să ne lăsăm luminaţi de prezenţa sa, pentru a purta în inimă, prin nopţile cele mai întunecate, o reflexie a gloriei sale.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Exprim apropierea mea de poporul din Guatemala, care trăieşte în doliu datorită incendiului trist izbucnit în interiorul Casei Refugio Virgen de la Asunción, provocând victime şi rănite printre tinerele care locuiau acolo. Domnul să primească sufletele lor, să-i vindece pe răniţi, să mângâie familiile lor îndurerate şi toată naţiunea. Mă rog şi vă cer să vă rugaţi cu mine pentru toate tinerele şi tinerii victime ale violenţelor, maltratărilor, exploatării şi războaielor. Aceasta este o plagă, acesta este un urlet ascuns care trebuie să fie ascultat de noi toţi şi pe care nu putem continua să ne prefacem că nu-l vedem şi nu-l ascultăm.

Adresez un salut cordial vouă tuturor prezenţi aici, credincioşi din Roma şi din atâtea părţi ale lumii.

Salut pelerinii din Freiburg şi Mannheim, din Germania, precum şi pe cei din Liban şi maratoniştii din Portugalia.

Salut grupurile parohiale care provin din Gioiosa Ionica şi Pachino; pe tinerii din Lodi care se pregătesc pentru “Mărturisirea de credinţă”; pe studenţii din Dalmine şi Busto Arsizio: este adevărat ceea ce spuneţi voi: “Nu culturii rebutului” [citeşte pancarta]; şi corul de tineri “Picătură după picătură” [“Goccia dopo goccia”] din Bergamo.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

preluare: ercis.ro

Comments are closed.