By Verset : Ef 5,2
This text will be replaced with audio if available.

Suntem în luna august, luna a concediilor și timp de vacanță pentru copii și tineri. Spiritual însă trebuie să fim mereu în creștere și de aceea va invit să medităm împreună Cuvântul vieții propus de Mișcarea Focolarelor sau Opera Mariei, a cărei carismă este unitatea. 

“Trăiţi (umblaţi) în iubire”. (Ef 5,2)

În acest cuvânt este cuprinsă întreaga etică creştină. Acţiunile omului, dacă vrea să fie aşa cum l-a gândit Dumnezeu atunci când ne-a creat, deci autentic uman, trebuie să fie însufleţite de iubire. Drumul – metaforă a vieţii – pentru a ajunge la ţinta sa, trebuie să fie condus de iubire, compendiul tuturor legilor.

Apostolul Paul adresează acest îndemn creştinilor din Efes, ca o concluzie şi sinteză a ceea ce tocmai le-a scris despre modul de viaţă creştin: să treacă de la omul vechi la omul nou, să fie autentici şi sinceri unii cu alţii, să nu fure, să ştie să se ierte reciproc, să facă binele…, într-un cuvânt „să trăiască în iubire”.

E mai bine să citim în întregime fraza din care este scos cuvântul incisiv care ne va însoţi luna întreagă: «Aşadar, fiţi imitatorii lui Dumnezeu ca nişte copii iubiţi şi trăiţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă».

Paul este convins că orice comportament de-al nostru trebuie să aibă ca model comportamentul lui Dumnezeu. Dacă iubirea este semnul distinctiv al lui Dumnezeu, trebuie să fie semnul distinctiv şi al fiilor săi: în aceasta trebuie ei să-l imite.
Dar cum putem cunoaşte iubirea lui Dumnezeu? Pentru Paul este foarte clar: ea se revelează în Isus, care ne arată cum şi cât de mult iubeşte Dumnezeu. Apostolul a experimentat-o în propria-i persoană: «m-a iubit şi s-a dat pentru mine» (Gal 2,20), iar acum o descoperă tuturor, pentru ca să devină experienţa întregii comunităţi.

“Trăiţi (umblaţi) în iubire”. Care este măsura iubirii lui Isus, după care trebuie modelată iubirea noastră?
Ea, ştim bine, nu are margini, nu pune bariere sau preferinţe de persoane. Isus a murit pentru toţi, chiar şi pentru duşmanii săi, pentru cei care-l răstigneau, exact ca Tatăl ceresc care în iubirea sa universală face să strălucească soarele şi face să coboare ploaia asupra tuturor, buni şi răi, păcătoşi şi drepţi. A ştiut să se îngrijească mai ales de cei mici şi de săraci, de bolnavi şi de cei excluşi; i-a iubit intens pe prieteni; a fost foarte aproape de discipoli… Iubirea sa nu s-a cruţat, ajungând până la punctul extrem de a-şi dărui viaţa.
Iar acum îi cheamă pe toţi să împărtăşească însăşi iubirea sa, să iubească aşa cum a iubit el.

Poate să ne sperie această chemare, pentru că este prea exigentă. Cum putem fi imitatorii lui Dumnezeu, care îi iubeşte pe toţi, întotdeauna, primul. Cum să iubim cu măsura iubirii lui Isus? Cum să fim „în iubire”, aşa cum ne cere Cuvântul vieţii?
Este posibil, numai dacă mai întâi am experimentat noi înşine că suntem iubiţi. În fraza „trăiţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi”, expresia „după cum” poate fi tradusă şi cu „deoarece – pentru că”.

“Trăiţi (umblaţi) în iubire”. „A trăi” este echivalent aici cu a acţiona, a se comporta, ca şi cum am spune că orice acţiune de-a noastră trebuie să fie inspirată şi făcută din iubire. Dar poate că nu din întâmplare Paul foloseşte acest cuvânt dinamic ca să ne amintească de faptul că iubirea se învaţă, că este un întreg drum de parcurs pentru a ajunge la lărgimea inimii lui Dumnezeu. El foloseşte şi alte imagini pentru a arăta necesitatea progresului constant, cum ar fi creşterea care din nou-născuţi conduce până la vârsta adultă (cf 1Cor 3,1-2), dezvoltarea unei plantaţii, construirea unui edificiu, cursa pe stadion pentru cucerirea premiului (cf 1Cor 9,24).
Niciodată nu putem spune că am ajuns. Este nevoie de timp şi de constanţă pentru a ajunge la ţintă, fără să ne oprim în faţa dificultăţilor, fără să ne lăsăm vreodată descurajaţi de falimente şi de greşeli, gata mereu să reîncepem, fără să ne resemnăm mediocităţii.

Augustin de Hippona, gândindu-se probabil la drumul său greu, scria referitor la aceasta: «Să ţi se pară mereu respingător ceea ce eşti, dacă vrei să ajungi la ceea ce încă nu eşti. Căci acolo unde te simţi bine, te opreşti; şi chiar spui: „Este de ajuns”, şi în felul acesta te afunzi. Adaugă continuu, mergi mereu, înaintează continuu: nu te opri de-a lungul drumului, nu te întoarce înapoi, nu devia. Rămâne în urmă cel care nu înaintează» .

“Trăiţi (umblaţi) în iubire”. Cum să înaintăm mai rapid pe drumul iubirii?
Deoarece invitaţia este adresată întregii comunităţi – „trăiţi” -, va fi util să ne ajutăm reciproc. Este într-adevăr trist şi dificil să facem o călătorie singuri.
Am putea începe găsind ocazia de a ne declara încă o dată între noi – cu prietenii, rudele, membrii aceleiaşi comunităţi creştine… – voinţa de a merge împreună.
Am putea împărtăşi experienţele pozitive despre felul în care am iubit, în aşa fel încât să învăţăm unii de la alţii.

Putem mărturisi, cuiva care ne poate înţelege, greşelile comise şi devierile de la drum, ca să ne putem corecta.
Şi rugăciunea făcută împreună va putea să ne dea lumină şi forţă pentru a merge înainte.

Uniţi între noi şi cu Isus în mijlocul nostru – Calea! – vom parcurge până la capăt „călătoria noastră sfântă”: vom semăna iubire în jurul nostru şi vom ajunge la ţintă: Iubirea.

Fabio Ciardi

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.