By Verset : Ioan 20, 19-31
This text will be replaced with audio if available.

Papa Francisc: Regina Caeli (23 aprilie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Noi ştim că în fiecare duminică facem memoria învierii Domnului Isus, dar în această perioadă după Paşte duminica se îmbracă într-o semnificaţie şi mai iluminantă. În tradiţia Bisericii, această duminică, prima după Paşte, era numită “in albis”. Ce înseamnă asta? Expresia voia să amintească de ritul pe care-l făceau aceia care au primit botezul în Veghea de Paşte. Fiecăruia dintre ei îi era încredinţată o haină albă – “alba”, “albă” – pentru a indica noua demnitate a fiilor lui Dumnezeu. Şi astăzi se face asta: nou-născuţilor se oferă o mică haină simbolică, în timp ce adulţii îmbracă o adevărată haină, aşa cum am văzut în Veghea pascală. Şi acea haină albă, în trecut, era îmbrăcată timp de o săptămână, până în această duminică, şi de la asta derivă numele in albis deponendis, care înseamnă duminica în care se dă jos haina albă. Şi astfel, dând jos haina albă, neofiţii începeau noua lor viaţă în Cristos şi în Biserică.

Există un alt lucru. În Jubileul Anului 2000, sfântul Ioan Paul al II-lea a stabilit ca această duminică să fie dedicată Milostivirii Divine. Este adevărat, a fost o intuiţie frumoasă: Duhul Sfânt a fost cel care l-a inspirat în asta. De puţine luni am încheiat Jubileul extraordinar al Milostivirii şi această duminică ne invită să reluăm cu forţă harul care provine de la milostivirea lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi este relatarea apariţiei lui Cristos înviat discipolilor adunaţi în cenacol (cf. In 20,19-31). Scrie sfântul Ioan că Isus, după ce i-a salutat pe discipolii săi, le-a spus: “Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. După ce a spus asta, a suflat asupra lor şi a adăugat: “Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute” (v. 21-23). Iată sensul milostivirii care se prezintă chiar în ziua învierii lui Isus ca iertare a păcatelor. Isus Înviat a transmis Bisericii sale, ca primă îndatorire, însăşi misiunea sa de a duce tuturor vestea concretă a iertării. Aceasta este prima îndatorire: a vesti iertarea. Acest semn vizibil al milostivirii sale aduce cu sine pacea inimii şi bucuria întâlnirii reînnoite cu Domnul.

Milostivirea în lumina Paştelui se lasă percepută ca o adevărată formă de cunoaştere. Şi acest lucru este important: milostivirea este o adevărată formă de cunoaştere. Ştim că se cunoaşte prin atâtea forme. Se cunoaşte prin intermediul simţurilor, se cunoaşte prin intermediul intuiţiei, prin intermediul raţiunii şi alte forme. Bine, se poate cunoaşte şi prin intermediul experienţei milostivirii, pentru că milostivirea deschide uşa minţii pentru a înţelege mai bine misterul lui Dumnezeu şi al existenţei noastre personale. Milostivirea ne face să înţelegem că violenţa, supărarea, răzbunarea nu au niciun sens, şi prima victimă este cel care trăieşte din aceste sentimente, pentru că se privează de propria demnitate. Milostivirea deschide şi uşa inimii şi permite să se exprime apropierea mai ales faţă de cei singuri şi marginalizaţi, pentru că îi face să se simtă fraţi şi fii ai unui singur Tată. Ea favorizează recunoaşterea celor care au nevoie de mângâiere şi ne face să găsim cuvinte adecvate pentru a da întărire.

Fraţi şi surori, milostivirea încălzeşte inima şi o face sensibilă la necesităţile fraţilor cu împărtăşirea şi participarea. Milostivirea, aşadar, îi angajează pe toţi să fie instrumente de dreptate, de reconciliere şi de pace. Să nu uităm niciodată că milostivirea este cheia de boltă în viaţa de credinţă şi forma concretă cu care dăm vizibilitate învierii lui Isus.

Maria, Mama Milostivirii, să ne ajute să credem şi să trăim cu bucurie toate acestea.

_______________

După Regina caeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri la Oviedo, în Spania, a fost proclamat fericit preotul Luis Antonio Rosa Ormi?res. A trăit în secolul al XIX-lea, şi-a dedicat toate multele sale calităţi umane şi spirituale în slujba educaţiei şi pentru aceasta a întemeiat Congregaţia Surorilor Îngerului Păzitor. Exemplul său şi mijlocirea sa să-i ajute îndeosebi pe cei care lucrează în şcoală şi în domeniul educativ.

Vă salut din inimă pe voi toţi, credincioşi romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări, îndeosebi Confraternitatea “Sfântul Sebastian” din Kerkrade (Olanda), Nigerian Catholic Secretariat şi parohia Liebfrauen din Bocholt (Germania).

Salut pelerinii polonezi şi exprim apreciere vie faţă de iniţiativa lui Caritas Polonia în sprijinul atâtor familii din Siria. Un salut special cinstitorilor Milostivirii Divine adunaţi astăzi în biserica “Santo Spirito in Sassia”. Precum şi participanţilor la “Cursa pentru Pace”: o ştafetă care astăzi porneşte din această piaţă pentru a ajunge la Wittenberg în Germania.

Salut numeroasele grupuri de tineri, în special miruiţi sau candidaţi la Mir – sunteţi atâţia! -: din diecezele de Piacenza-Bobbio, Trento, Cuneo, Milano, Lodi, Cremona, Bergamo, Brescia şi Vicenza. Precum şi şcoala “Masaccio” din Treviso şi Institutul “San Carpoforo” din Como.

În sfârşit le mulţumesc tuturor celor care în această perioadă mi-au trimis mesaje de urări pentru Paşte. Le răspund din inimă invocând pentru fiecare şi pentru orice familie harul Domnului Înviat. Duminică frumoasă tuturor şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

preluare: ercis.ro

Comments are closed.