By Verset : Luca 5, 12-16
This text will be replaced with audio if available.

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 22 iunie 2016

24. Milostivirea purifică inima (cf. Lc 5,12-16)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

“Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi” (Lc 5,12): este cererea pe care am auzit-o adresată lui Isus de către un lepros. Acest om nu cere numai să fie vindecat, ci să fie “curăţat”, adică însănătoşit integral, în trup şi în inimă. De fapt, lepra era considerată o formă de blestem al lui Dumnezeu, de impuritate profundă. Leprosul trebuia să stea departe de toţi; nu putea să meargă la templu şi la nicio funcţiune divină. Departe de Dumnezeu şi departe de oameni. Viaţă tristă trăiau aceşti oameni!

Cu toate acestea, acel lepros nu se resemnează nici cu boala nici cu dispoziţiile care fac din el un exclus. Pentru a ajunge la Isus, nu s-a temut să încalce legea şi intră în cetate – lucru pe care nu trebuia să-l facă, îi era interzis – şi când l-a găsit “a căzut cu faţa la pământ şi l-a rugat spunând: Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi” (v. 12). Tot ceea ce acest om considerat impur face şi spune este expresie a credinţei sale! Recunoaşte puterea lui Isus: este sigur că are puterea de a-l vindeca şi că totul depinde de voinţa sa. Această credinţă este forţa care i-a permis să încalce orice convenţie şi să caute întâlnirea cu Isus şi, îngenunchindu-se în faţa Lui, îl numeşte “Domn”. Implorarea leprosului arată că atunci când ne prezentăm la Isus nu este necesar să facem discursuri lungi. Sunt suficiente puţine cuvinte, cu condiţia să fie însoţite de încrederea deplină în atotputernicia sa şi în bunătatea sa. A ne încredinţa voinţei lui Dumnezeu înseamnă de fapt a ne încredinţa milostivirii sale infinite. Şi eu vă voi face o destăinuire personală. Seara, înainte de a merge la culcare, eu mă rog această scurtă rugăciune: “Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”. Şi mă rog cinci “Tatăl nostru”, câte unul pentru fiecare rană a lui Isus, pentru că Isus ne-a curăţat cu rănile. Dar dacă asta o fac eu, puteţi s-o faceţi şi voi, acasă la voi, şi să spuneţi: “Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi” şi să vă gândiţi la rănile lui Isus şi să spuneţi un “Tatăl nostru” pentru fiecare dintre ele. Şi Isus ne ascultă mereu.

Isus este profund uimit de acest om. Evanghelia lui Marcu subliniază că “i s-a făcut milă şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus: Vreau, curăţă-te!” (1,41). Gestul lui Isus însoţeşte cuvintele sale şi face mai explicită învăţătura. Împotriva dispoziţiilor Legii lui Moise, care interzicea apropierea de un lepros (cf. Lev 13,45-46), Isus întinde mâna şi chiar îl atinge. De câte ori noi întâlnim un sărac care ne vine în întâmpinare! Putem să fim şi generoşi, putem avea milă, însă de obicei nu-l atingem. Îi oferim moneda, o aruncăm acolo, dar evităm să atingem mâna. Şi uităm că acela este trupul lui Cristos! Isus ne învaţă să nu ne fie teamă să-l atingem pe cel sărac şi pe cel exclus, pentru că El este în ei. A-l atinge pe cel sărac ne poate purifica de ipocrizie şi ne poate face neliniştiţi pentru condiţia sa. A-i atinge pe cei excluşi. Astăzi mă însoţesc aici aceşti copii. Atâţia cred despre ei că ar fi fost mai bine ca să fi rămas în ţara lor, dar acolo sufereau mult. Sunt refugiaţii noştri, dar atâţia îi consideră excluşi. Vă rog, sunt fraţii noştri! Creştinul nu exclude pe nimeni, dă loc tuturor, îi lasă pe toţi să vină.

După ce l-a vindecat pe lepros, Isus îi porunceşte să nu vorbească despre asta cu nimeni, ci îi spune: “Mergând, arată-te preotului şi adu jertfă pentru curăţarea ta, după cum a porunci Moise, ca să fie mărturie pentru ei” (v. 14). Această dispoziţie a lui Isus arată cel puţin trei lucruri. Primul: harul care acţionează în noi nu caută senzaţionalismul. De obicei el se mişcă în mod discret şi fără zgomot. Pentru a îngriji rănile noastre şi a ne conduce pe calea sfinţeniei el lucrează modelând cu răbdare inima noastră după Inima Domnului, aşa încât să-i asume tot mai mult gândurile şi sentimentele. Al doilea: făcându-i pe preoţi să verifice oficial vindecarea şi celebrând o jertfă de ispăşire, leprosul este readmis în comunitatea credincioşilor şi în viaţa socială. Reintegrarea sa completează vindecarea. După cum a implorat el însuşi, acum este curăţat complet! În sfârşit, prezentându-se preoţilor leprosul le dă mărturie cu privire la Isus şi la autoritatea sa mesianică. Forţa compasiunii cu care Isus l-a vindecat pe lepros a făcut ca să se deschidă la misiune credinţa acestui om. Era un exclus, acum este unul dintre noi.

Să ne gândim la noi, la mizeriile noastre… Fiecare le are pe ale sale. Să ne gândim cu sinceritate. De câte ori le acoperim cu ipocrizia “bunelor maniere”. Şi chiar atunci este necesar să stăm singuri, să ne punem în genunchi în faţa lui Dumnezeu şi să ne rugăm: “Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”. Şi faceţi asta, faceţi asta înainte de a merge la culcare, în fiecare seară. Şi acum să spunem împreună această frumoasă rugăciune: “Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

sursa: ercis.ro

Comments are closed.