By Verset : cf. Mt 26,26; Lc 22,19; 1Cor 11,24; Mc 14,24; Lc 22,20; 1Cor 11,25
This text will be replaced with audio if available.

În Joia de după solemnitatea Preasfintei Treimi, Biserica Catolica sărbătorește Corpus Domini – Trupul și Sângele Domnului. Această solemnitatea cântă cel mai mare dar lăsat de Mântuitorul ucenicilor săi: Euharistia, taina Trupului și Sângelui său sub speciile euharistice (pâine și vin). Misterul prezenței reale a Domnului nostru Isus Cristos în sacramentul Euharistiei ne este atât de frumos prezentat de Sf. Toma de Aquino în imnul Lauda Sion Salvatorem, pe care l-a compus în anul 1264 la cererea papei Urban a IV-lea. Imnul ne vorbește despre instituirea Sacramentului Euharistiei (“Luaţi şi mâncaţi din aceasta toţi: acesta este trupul meu, care se jertfeşte pentru voi” (cf. Mt 26,26; Lc 22,19; 1Cor 11,24; ”Luaţi şi beţi din acesta toţi: acesta este potirul sângelui meu, al noului şi veşnicului legământ, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (cf. Mc 14,24; Lc 22,20; 1Cor 11,25) și adevărul transsubstanțierii (credința că în momentul prefacerii, substanța pâinii este înlocuită de substanța trupului lui Cristos, iar substanța vinului de cea a sângelui lui Cristos).

Vă invit să citim și să medităm acest frumos imn euharistic pentru ca în umilință să preamărim misterul iubirii lui Dumnezeu, ascuns în darurile simple și fragile ale pâinii și vinului.

1 Pe Isus Mântuitorul, viaţa noastră şi păstorul,
cu iubire să-l cinstim, să-i cântăm, să-l preamărim!
Slava lui e-atât de mare, că nicicând n-am fi în stare,
vredniceşte ca să-i dăm cinstea ce i-o datorăm.

2 Azi creştinătatea cântă cea mai mare şi mai sfântă
din fântânile de har: Taina sfântului altar;
pâinea vieţii, pâinea vie, ce cu-atâta bucurie
în iubirea-i de nespus, tuturor ne-o dă Isus.

3 Inimile să tresalte în cântările înalte:
glasul plin, melodios, să răsune bucuros.
Căci e ziua cea aleasă, când Cristos la sfânta masă,
milostiv ne-a dăruit darul cel nepreţuit.

4 Cina fără de pereche azi încheie Legea veche.
Regele-preot, Isus, jertfă nouă ne-a adus.
Ce-a fost vechi de-acuma trece, e lumină-n noaptea rece;
şi ce-n semn s-a arătat, e-mplinit şi-adevărat.

5 Ce-a făcut Isus la Cină, din porunca lui divină,
veşnic se va repeta întru amintirea sa.
Ca zălog al mântuirii şi icoană-a răstignirii
Domnului vom oferi jertfa sfintei Liturghii.

6 Cum ne-nvaţă şi credinţa, chipul şi-a schimbat fiinţa:
pâinea-i trupul lui Cristos, vinul, sânge preţios.
Simţul nu ne lămureşte, dar credinţa ne-ntăreşte
cu lumina ei din cer, să primim acest mister.

7 Pâinea, vinul, ţin ascunse lucruri mari şi nepătrunse;
chipuri ce se osebesc, prin fiinţă se unesc.
Trupul lui Cristos hrăneşte, sângele ne răcoreşte;
dar şi-n pâine ca şi-n vin e Cristos întreg, deplin.

8 Cine se împărtăşeşte, pe Cristos întreg primeşte;
tot izvorul harului se revarsă-n pieptul lui.
Şi din pâine-aceasta vie, cât ia unul, iau şi-o mie.
Toată lumea de-ar lua, taina sfântă n-ar seca.

9 Însă taina cea măreaţă nu la toţi împarte viaţă,
ci doar celor ce-o primesc cu un cuget creştinesc.
Cei buni iau din ea răsplată, cei răi aspră judecată;
căci menirea i-ai schimbat, când nevrednic ai luat.

10 Şi când pâine-n părţi se frânge, viaţa nu i se atinge;
o fărâmă de primeşti, prin puterea ei trăieşti.
Chipul pâinii se zdrobeşte, dar Cristos se dăruieşte
cu toată fiinţa sa, prin oricare părticea.

11 Iată pâinea îngerească, hrană-n valea pământească
pentru vrednicii creştini, nu de aruncat la câini.
În figuri el ni s-arată: Isaac cel jertfit de tată,
mielul cel nevinovat, mană ce-n pustiu s-a dat.

12 Bun păstor, Isuse bune, ca pe-a tale oi tu du-ne
spre livezile cereşti, unde milostiv domneşti.
Şi la masa ta regească, ochii noştri te-ntâlnească:
cu toţi să ne veselim, pe vecie-ai tăi să fim!

textul latin 

Lauda Sion Salvatórem
Lauda ducem et pastórem
In hymnis et cánticis.
Quantum potes, tantum aude:
Quia major omni laude,
Nec laudáre súfficis.
Laudis thema speciális,
Panis vivus et vitális,
Hódie propónitur.
Quem in sacræ mensa cœnæ,
Turbæ fratrum duodénæ
Datum non ambígitur.
Sit laus plena, sit sonóra,
Sit jucúnda, sit decóra
Mentis jubilátio.
Dies enim solémnis ágitur,
In qua mensæ prima recólitur
Hujus institútio.
In hac mensa novi Regis,
Novum Pascha novæ legis,
Phase vetus términat.
Vetustátem nóvitas,
Umbram fugat véritas,
Noctem lux elíminat.
Quod in cœna Christus gessit,
Faciéndum hoc expréssit
In sui memóriam.
Docti sacris institútis,
Panem, vinum, in salútis
Consecrámus hóstiam.
Dogma datur Christiánis,
Quod in carnem transit panis,
Et vinum in sánguinem.
Quod non capis, quod non vides,
Animósa firmat fides,
Præter rerum ordinem.
Sub divérsis speciébus,
Signis tantum, et non rebus,
Latent res exímiæ.
Caro cibus, sanguis potus:
Manet tamen Christus totus,
Sub utráque spécie.
A suménte non concísus,
Non confráctus, non divísus:
Integer accípitur.
Sumit unus, sumunt mille:
Quantum isti, tantum ille:
Nec sumptus consúmitur.
Sumunt boni, sumunt mali:
Sorte tamen inæquáli,
Vitæ vel intéritus.
Mors est malis, vita bonis:
Vide paris sumptiónis
Quam sit dispar éxitus.
Fracto demum Sacraménto,
Ne vacílles, sed memento,
Tantum esse sub fragménto,
Quantum toto tégitur.
Nulla rei fit scissúra:
Signi tantum fit fractúra:
Qua nec status nec statúra
Signáti minúitur.
Ecce panis Angelórum,
Factus cibus viatórum:
Vere panis fíliórum,
Non mittendus cánibus.
In figúris præsignátur,
Cum Isaac immolátur:
Agnus paschæ deputátur
Datur manna pátribus.
Bone pastor, panis vere,
Jesu, nostri miserére:
Tu nos pasce, nos tuére:
Tu nos bona fac vidére
In terra vivéntium.
Tu, qui cuncta scis et vales:
Qui nos pascis hic mortales:
Tuos ibi commensáles,
Cohærédes et sodales,
Fac sanctórum cívium.
Amen. Allelúja.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.