Surorile Franciscane ale Preasfintelor Inimi,
Str. Azuga, nr. 30, sector 2, București
Superioara: Sr. Dumaog Cristina
"Un da pentru iubire"
Surorile franciscane ale Preasfintelor Inimi
Congregatia surorile franciscane ale Preasfintelor inimi s-a nascut din impulsul generos al preotului Simpliciano della Nativita (1827-1898), expert modelator de inimi si neobosit educator al tinerilor, mai ales celor proveniti din mediile cele mai umile.
In 1844 imbraca haina Fratilor minori alcantarini (franciscani, desculti), isi completeaza studiile si devine predicator si spiritual. Vindecat de o boala grava de plamani prin mijlocirea sfantului Iuda Tadeul, raspandeste cultul acestui Apostol in sudul Italiei. Activand la Portici, in regiunea Napoli, in 1859 deschide o scoala gratuita pentru "fii poporului" pentru a-i scoate din saracie si pentru a-i feri de pericolele strazii. In 1869 este chemat la Roma ca secretar al Fratilor Alcantarini. Atent la nevoile celor in suferinta isi pune la dispozitie experienta de parinte spiritual pentru reabilitarea tinerelor cu o viata dezordonata, pe multe dintre ele reusind sa le aduca pe calea autentic crestina. Pentru reintegrarea sociala si pentru reabilitarea lor, fondeaza in 1879 Institutul Sfanta Margareta, incurajat fiind de insusi Papa Pius al IX-lea si chiar de familia regala a Italiei. Pentru ca opera sa sa poata fi continuata, in 1886 pune bazele Congregatiei Surorilor Francescane ale Preasfintelor Inimi. Ulterior, initiativa fondatorului si-a largit aria de interes, surorile orientandu-se si spre alte nevoi ale tinerilor, spre opere de caritate si de evanghelizare.
In prezent, Congregatia dispune de scoli care acopera toate nivelurile de invatamant, de institute de educatie si de asistenta, de case de odihna si de reculegere, de oratorii si de numeroase centre de apostolat. In lume, Congregatia este prezenta in Italia, Polonia, Filipine, Indonezia, Columbia, Coreea si Timorul de Est. In Romania, Surorile au ajuns in 1997 si s-au stabilit in parohia Sfantul Anton de Padova din Colentina, Bucuresti. Comunitatea este formata din o sora din Italia "sora Mina" si doua surori din Filipine "sora Cherina" si "sora Romea" superioara comunitatii.
Carisma congregatiei noastre este sa ne gandim la posibilitatea de a face vizibila iubirea milostiva a lui Crisots, sarac si rastignit, prin simpllitatea plina de bucurie a spiritualitatii franciscane. Incercam sa ne punem in slujba aproapelui aflat in nevoi, prin operele de caritate cerute de Biserica si de societate, insa acordam o atentie cu totul speciala tinerilor aflati in pericol si celor care vor sa isi puna ordine in viata.
Grijile fata de tinerele care se prostitueaza (scopul initial pentru care a fost fondata Congergatia) este destul de greu de atins acum aici. Nu putem merge pe strazi sa adunam tinerele cu astfel de probleme ca sa incercam sa le schimbam modul de viata. Dar cand cineva vine si ne bate la usa pentru a ne cere ajutor, nu pleaca de la noi dezamagit. In momentul de fata, Congregatia are doar in Filipine o casa destinata tinerilor care au hotarat sa isi faca ordine in propria viata. In rest, acolo unde mergem, incercam sa ne adaptam activitatea la nevoile locale, ramanand insa fidele carismei noastre.
Cand primele surori au venit in Romania in 1997 nu stiau exact carui tip de activitate sa se dedice. Era nevoie de o perioada sa se poata orienta spre ceea ce ar fi putut sa faca. Atunci surorile locuiau intr-un apartament si ii ajutau pe fratii din Congregatia Don Orione sa se ocupe de batrani. In paralel, ingrijeau copii de la un orfelinat si se ocupau si cu tinerii, avand cu acestia diferite activitati. Le-au oferit si posibilitatea de a invata engleza, pentru ca surorile vorbesc bine aceasta limba.
Oamenii din parohie ne-au primit foarte bine si tinerii s-au atasat de surori.
Familii cu diferite probleme veneau la surori pentru un sfat, pentru o vorba buna, pentru un ajutor.
Incepand sa cunoastem nevoile de aici, am vrut initial sa deschidem un ofelinat. Insa dupa un an de activitate cu cativa copii pe care i-am ingrijit in apartamentul in care locuiam, pentru ca am intampinat numeroase greutati birocratice am schimbat planurile. Astfel in 1998 am inceput constructia casei unde functioneaza si gradinita. In anul 2000 s-au finalizat lucrarile si a inceput sa functioneze gradinita care initial era destinata copiilor nevoiasi din cartier. In prezent, vin si copii care nu au, numaidecat, probleme financiare. Copii, pe langa activitatile specifice varstei, au cursuri de italiana, de engleza si de calculator.
Acum lucram ca sa putem deschide o casa famiglia in care sa oferim adapost mamelor tinere, necasatorite care nu sunt aceptate de familii sau care intampina dificultati in integrarea lor sociala. Daca totul merge bine, speram ca sa putem concretiza acest proiect. O alta dorinta care ne-ar place sa se realizeze se indreapta tot catre tineri. Am vrea sa avem mai multi tineri in preajma noastra, pe care sa-i ajutam sa descopere frumusetea vietii consacrate, sa-i ajutam sa se gandeasca cu maturitate la alegerea pe care trebuie sa o faca in viata si sa se pregateasca cum trebuie pentru acest moment, pentru ca tot ceea ce facem intreaga noastra viata este un DA pentru iubire. Raspunzand la iubirea cu care Tatal ne-a chemat sa-l slujim, incercam sa o daruim, la randul nostru, celor care au nevoie sa li se deschida poarta la care bat.
"Iubirea nu are culoare, ea intinde mana oricarui nefericit, ii imbratiseaza pe toti, in fiecare recunoaste un fiu" Parintele Simpliciano
