Papa Francisc: Angelus (15 august 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua, sărbătoare frumoasă!
Astăzi, Solemnitatea Ridicării la cer a Sfintei Fecioare Maria, în liturgie se evidenţiază Magnificat-ul. Această cântare de laudă este ca o "fotografie" a Mamei lui Dumnezeu. Maria "tresaltă de bucurie în Dumnezeu, pentru că a privit la umilinţa slujitoarei sale" (cf. Lc 1,47-48).
Umilinţa este secretul Mariei. Umilinţa a atras privirea lui Dumnezeu asupra ei. Ochiul uman caută mereu măreţia şi se lasă orbită de ceea ce este izbitor. În schimb, Dumnezeu nu priveşte aparenţa, Dumnezeu priveşte inima (cf. 1Sam 16,7) şi este încântat de umilinţă: umilinţa inimii îl încântă pe Dumnezeu. Astăzi, privind la Maria ridicată la cer, putem spune că umilinţa este calea care duce în cer. Cuvântul "umilinţă" derivă din termenul latin humus, care înseamnă "pământ". Este paradoxal: pentru a ajunge sus, în cer, trebuie să rămânem jos, ca pământul! Isus învaţă asta: "Cine se umileşte va fi înălţat" (Lc 14,11). Dumnezeu nu ne înalţă pentru capacităţile noastre, pentru bogăţii, pentru bravură, ci pentru umilinţă; Dumnezeu este îndrăgostit de umilinţă. Dumnezeu îl înalţă pe cel care se înjoseşte, pe cel care slujeşte. De fapt, Maria nu-şi atribuie sieşi altceva decât "titlul" de slujitoare: este "slujitoarea Domnului" (Lc 1,38). Nu spune altceva despre sine, nu caută altceva pentru sine.
Aşadar, astăzi putem să ne întrebăm, fiecare dintre noi, în inima noastră: Cum sunt cu umilinţa? Încerc să fiu recunoscut de alţii, să mă afirm şi să fiu lăudat sau mă gândesc să slujesc? Ştiu să ascult, ca Maria, sau vreau numai să vorbesc şi să primesc atenţii? Ştiu să fac tăcere, ca Maria, sau trăncănesc mereu? Ştiu să fac un pas înapoi, să dezamorsez certuri şi discuţii sau încerc mereu să fiu primul? Să ne gândim la aceste întrebări: cum sunt cu umilinţa?
Maria, în micimea sa, cucereşte cerurile cea dintâi. Secretul succesului său se află tocmai în a se recunoaşte mică, în a se recunoaşte nevoiaşă. Cu Dumnezeu, numai cel care se recunoaşte un nimic este în măsură să primească totul. Numai cel care se goleşte de sine este umplut de el. Şi Maria este "plină de har" (v. 28) tocmai datorită umilinţei sale. Şi pentru noi umilinţa este mereu punctul de plecare, începutul credinţei noastre. Este fundamental să fim săraci în duh, adică oameni care au nevoie de Dumnezeu. Cel care este plin de sine nu dă spaţiu lui Dumnezeu - şi de atâtea ori suntem plini de noi - dar cel care se menţine umil îi permite Domnului să facă lucruri mari (cf. v. 49).
Poetul Dante o defineşte pe Fecioara Maria "umilă şi mai înaltă decât orice creatură" (Paradisul XXXIII, 2). Este frumos să ne gândim că cea mai umilă şi înaltă creaturi din istorie, prima care a cucerit cerurile cu toată fiinţa sa, cu sufletul şi trupul, a petrecut viaţa cel mai mult între zidurile casei familiale, în viaţa obişnuită, în umilinţă. Zilele celei Pline de har n-au avut multe lucruri care să iasă în evidenţă. S-au succedat adesea la fel, în tăcere: în exterior, nimic extraordinar. Însă privirea lui Dumnezeu a rămas mereu asupra ei, admirat de umilinţa sa, de disponibilitatea sa, de frumuseţea inimii sale care n-a fost atinsă niciodată de păcat.
Este un mare mesaj de speranţă pentru fiecare dintre noi; pentru tine, care trăieşti zile egale, obositoare şi adesea dificile. Maria îţi aminteşte astăzi că Dumnezeu te cheamă şi pe tine la acest destin de glorie. Nu sunt cuvinte frumoase, este adevărul. Nu este un sfârşit fericit creat cu artă, o iluzie pioasă sau o consolare falsă. Nu, este realitatea pură, vie şi adevărată ca Sfânta Fecioară Maria ridicată la cer.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Mă unesc cu preocuparea unanimă faţă de situaţia din Afganistan. Vă cer să vă rugaţi cu mine la Dumnezeul păcii pentru ca să înceteze zgomotul armelor şi soluţiile să poată fi găsite la masa dialogului. Numai aşa populaţia martirizată din ţara aceea - bărbaţi, femei, bătrâni şi copii - va putea să se întoarcă la propriile case, să trăiască în pace şi siguranţă în respect reciproc deplin.
În orele trecute un cutremur puternic a avut loc în Haiti, provocând numeroşi morţi, răniţi şi uriaşe daune materiale. Doresc să exprim apropierea mea de acele dragi populaţii lovite dur se seism. În timp ce înalţ către Domnul rugăciunea mea pentru victime, adresez cuvântul meu de încurajare supravieţuitorilor, dorind ca spre ei să se îndrepte interesul participat al comunităţii internaţionale. Solidaritatea tuturor să poată alina consecinţele tragediei! Să o rugăm împreună pe Sfânta Fecioară Maria pentru Haiti. Bucură-te, Marie...
Vă salut pe toţi, romani şi pelerini din diferite ţări: familii, asociaţii şi pe fiecare credincios. Îndeosebi salut grupul din Santa Giustina in Colle, pe tinerii din Carugate, pe cei din Sabbio Bergamasco şi din Verona.
În afară de asta, doresc să adresez un gând celor care petrec aceste zile de miez de august în diferitele locuri de destindere: le doresc seninătate şi pace. Însă nu pot să-i uit pe cei care nu pot merge în vacanţă, pe cei care rămân în slujba comunităţii precum şi pe cei care se află în condiţii dificile, agravate de căldura puternică şi de închiderea unor servicii pentru concediu. Mă gândesc în special la bolnavi, la bătrâni, la deţinuţi, la şomeri, la refugiaţi şi la toate persoanele singure sau aflate în dificultate. Maria să extindă ocrotirea sa maternă asupra fiecăruia.
Vă invit să faceţi astăzi un gest frumos: mergeţi într-un sanctuar marian pentru a o venera pe Sfânta Fecioară Maria; cei care se află la Roma ar putea să meargă să se roage în faţa icoanei Salus Populi Romani în Bazilica "Santa Maria Maggiore".
Urez tuturor o duminică frumoasă şi sărbătoare frumoasă a Adormirii Maicii Domnului! Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
preluare: ercis.ro
