„Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi!”
Dragi frați și surori în Cristos,
Miercurea Cenușii, care în acest an cade în ziua 22 februarie, marchează începutul Postului Mare, când începem călătoria spirituală de 40 de zile cu Cristos și care ne poartă prin celebrarea pătimirii, morții și învierii sale. Aceasta este o ocazie de reflecție și asupra vieții noastre, asupra relației noastre cu Dumnezeu și asupra mântuirii noastre.
Papa Francisc descrie frumos acest timp liturgic într-unul dintre mesajele sale, ca fiind „…un nou început, o cale care ne conduce spre o destinație sigură: Paștele, victoria lui Cristos asupra morții”. Papa spunea în același Mesaj că în acest timp primim întotdeauna o puternică chemare la convertire: „creștinul este chemat să se întoarcă la Dumnezeu cu toată inima sa, … Isus este prietenul credincios care nu ne abandonează niciodată, pentru că, chiar și atunci când păcătuim, așteaptă cu răbdare să ne întoarcem la el și, prin această așteptare, își manifestă disponibilitatea de a ierta” (Mesajul pentru Postul Mare 2017).
„Călătoria” prin Postul Mare este sinodală
În Mesajul pentru Postul Mare din acest an, Papa Francisc se folosește de evanghelia Schimbării la față a Domnului, care este proclamată în a doua duminică a acestui timp liturgic, pentru a face apel la „metoda și stilul” unei Biserici sinodale pentru a trăi Postul Mare.
„Procesul sinodal pare adesea un drum anevoios, care uneori ne poate descuraja. Dar ceea ce ne așteaptă la sfârșit este, fără îndoială, ceva minunat și surprinzător, care ne va ajuta să înțelegem mai bine voința lui Dumnezeu și misiunea noastră în slujba Împărăției sale” afirmă Sfântul Părinte, care amintește, de asemenea, că „drumul sinodal este înrădăcinat în tradiția Bisericii și, în același timp, deschis la noutate”. „Tradiția este un izvor de inspirație pentru a căuta noi căi, evitând tentațiile opuse ale imobilismului și ale experimentului improvizat”.
Mesajul amintește că „asceza” specifică Postului Mare reprezintă angajamentul pentru a „învinge lipsa noastră de credință și rezistența noastră de a-l urma pe Isus pe calea Crucii”. Papa invită, așadar, să „pornim la drum”, să urcăm pe munte cu Isus, împreună cu Petru, Iacob și Ioan pentru a vedea adevăratul chip al lui Dumnezeu.
Așa cum subliniază Papa în mesajul său, trebuie „să-l urmăm pe Isus împreună”. „Călătoria noastră din Postul Mare este sinodală, pentru că urmăm împreună aceeași cale, discipoli ai unicului Învățător. Știm, de fapt, că El însuși este Calea și, din acest motiv, atât în itinerariul liturgic, cât și în cel sinodal, Biserica nu face altceva decât să intre tot mai deplin și mai profund în misterul lui Cristos Mântuitorul”.
Papa ne avertizează că „la fel ca în orice drumeție solicitantă pe munte, pe măsură ce urci, este necesar să rămâi cu ochii fixați la drum; dar panorama minunată care se dezvăluie la sfârșit surprinde și face să merite” un asemenea drum. Pentru aceasta este nevoie de o „transfigurare”, de o „schimbare”, atât personală cât și eclezială, la nivelul Bisericii.
Papa propune două atitudini fundamentale pentru acest Post: în primul rând, să ascultăm ceea ce Isus ne spune în Sfânta Scriptură și „prin frații și surorile noastre”, care au nevoie de ajutor.
A doua indicație este „să nu ne refugiem într-o religiozitate făcută din evenimente extraordinare, din experiențe sugestive, de teama de a înfrunta realitatea cu luptele sale zilnice, cu dificultățile și contradicțiile sale”.
Începutul Postului Mare, cu celebrarea liturgică din Miercurea Cenușii, marchează chemarea la o „transfigurare”, „schimbare”, „convertire”, la o reînnoire a credinței, pentru a „vă întoarce la mine din toată inima voastră” (Ioel 2,12). Cenușa rezultată din ramurile binecuvântate în ultima Duminică a Floriilor, și pe care o primim pe capetele noastre la începutul Postului Mare, ne duce cu gândul la moartea și învierea lui Isus. Ea exprimă pocăința pentru păcatele noastre. Această pocăință deschide ușa spre împăcarea noastră cu Dumnezeu și cu darurile sale de viață nouă acordate prin jertfa lui Cristos pe Cruce.
Cuvintele: „Adu-ți aminte, omule, că din țărână ești, și în țărână te vei întoarce” (Geneza, 3,19) sunt rostite în timp ce frunțile noastre sunt marcate cu cenușă, amintindu-ne că nu suntem decât niște ființe umile și muritoare, iar moartea face parte din existența noastră. Astfel, trebuie să acționăm acum, pentru „acum este timpul potrivit, timpul mântuirii” (2 Cor 6,2), și nu este timp pentru amânare.
Pocăința și convertirea inimilor nu sunt ușoare. Disciplina Bisericii din timpul Postului Mare – rugăciunea, postul și milostenia – ne ajută să ne întărim dorința de a ne vindeca dorințele păcătoase, de a ne îndrepta inima spre Dumnezeu și nu spre noi înșine. De aceea, Biserica noastră ne invită să ne concentrăm atenția asupra Crucii lui Cristos, simbolul iubirii infinite și necondiționate a lui Dumnezeu, amintindu-ne astfel că, în ciuda păcatelor noastre, există speranță pentru mântuirea noastră.
„Lumea ar putea crede că acest lucru nu este credibil, că este prea frumos pentru a fi adevărat că Dumnezeu a murit pentru noi, păcătoșii, care suntem praf pe pământ. Dar că noi suntem cu adevărat prețioși în ochii Lui și El ne iubește, indiferent de situație, uneori pare ceva îndepărtat. Chiar și atunci când ne îndepărtăm de El din cauza păcatelor noastre, Dumnezeu nu ne alungă și nici nu se gândește mai puțin la noi. În schimb, ne ridică și ne curăță. Și ne asigură că singura Lui dorință este ca noi să ne ridicăm și să o luăm de la capăt” (Sfântul Iosif Maria Escrivá de Balaguer).
Acesta este drumul Postului Mare, pe care îl parcurgem cu toții în mod „sinodal”. Și o facem „împreună”, pornind la o călătorie de 40 de zile, cum ne îndeamnă și Papa Francisc în Mesajul său:
„Este necesar să pornim într-o călătorie, o călătorie în urcuș, care necesită efort, sacrificiu și concentrare, ca o drumeție pe munte. Aceste cerințe sunt importante și pentru călătoria sinodală la care noi, ca Biserică, ne-am angajat!”
„Pe Isus trebuie să-l urmăm împreună. Călătoria noastră din Postul Mare este «sinodală», pentru că urmăm împreună aceeași cale, discipoli ai unicului Învățător. Știm, de fapt, că El însuși este Calea și, din acest motiv, atât în itinerariul liturgic, cât și în cel sinodal, Biserica nu face altceva decât să intre tot mai deplin și mai profund în misterul lui Cristos Mântuitorul.”
Fie ca perioada Postului Mare să ne umple inimile de binecuvântările lui Dumnezeu pentru a începe și continua acest drum, și să ajungem toți împreună la bucuria Paștelui.
Dar începutul Postului Mare coincide cu o aniversare tristă, care provoacă multă neliniște și teamă, și pentru care motiv trebuie să facem un efort spiritual suplimentar în această perioadă.
Postul Mare cu o tristă aniversare
Peste două zile, pe data de 24 februarie, în ziua tristă a aniversării unui an de la invadarea Ucrainei de către trupele rusești, episcopii ucraineni fac un apel ca să ne solidarizăm cu poporul lor greu încercat și să participăm la o zi de rugăciune și post pentru pace.
De aceea, fac apel la toți preoții, la persoanele consacrate și la toți credincioșii din Arhidieceză să se solidarizeze în ziua de 24 februarie cu poporul ucrainean și să ofere rugăciunile și postul pentru pace în această țară.
„Să ne rugăm” este apelul Arhiepiscopului major de Kiev-Halyč, Sviatoslav Shevchuk:
„ca Domnul să asculte sângele care strigă din țara ucraineană spre cer. Cerem ca lumea să nu închidă ochii la rănile și suferințele poporului, să nu se obișnuiască cu această temă. Deseori, durerea ucraineană dispare din ziare, nu mai apare pe prima pagină a ziarelor, (…) minciuna și indiferența ucid atât de mulți oameni.”
Recunoscând că în rândul credincioșilor poate exista oboseală, furie sau disperare, episcopii ucraineni îi încurajează pe credincioși să „pornească pe calea rugăciunii, a reînnoirii și a pocăinței. Calea pentru a restabili pacea în Ucraina, și în inimile noastre, nu va fi ușoară, dar va fi răscumpărătoare pentru noi toți”.
Vineri, 24 februarie, vom celebra în Biserica Sfânta Fecioară Maria a Harurilor – Bărăția, la orele 10.30 un Requiem pentru soldații ucraineni și pentru civilii morți din cauza armelor și rachetelor și ne vom ruga și pentru restaurarea păcii cât mai repede posibil în Ucraina. La această celebrare vor participa mulți credincioși ucraineni refugiați în țara noastră, Nunțiul Apostolic în România și Republica Moldova, reprezentanții Ambasadei Ucrainei și reprezentanți ai corpului diplomatic, precum și credincioși din București. Un preot ucrainean va rosti rugăciuni în limba și după rânduiala Bisericii din Ucraina.
La fel, îndemn pe preoții și credincioșii Arhidiecezei, care nu vor putea participa direct la această celebrare, să se roage pentru pace acasă și în comunitățile lor. „După un an de apărare eroică a Ucrainei, războiul continuă, lăsând în urmă mai multe victime și distrugeri. Ucrainenii au încă nevoie de ajutorul nostru” (Arhiepiscopul Stanisław Gądecki, președintele Conferinței Episcopale din Polonia).
Închei mesajul meu cu încurajarea adresată de Papa Francisc la sfârșitul mesajului său:
„Iubiți frați și surori, Duhul Sfânt să ne însuflețească în acest Post Mare în urcarea cu Isus, pentru a trăi experiența strălucirii sale divine și astfel, întăriți în credință, să continuăm împreună drumul cu el, glorie a poporului său și lumină a neamurilor!”
Fie ca timpul Postului Mare să ne umple inimile de binecuvântările lui Dumnezeu!
+ Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
preluare: arcb.ro
