By
Verset : Isaia 65,20
Pe 19 februarie D-na Aurelia Gherman a împlinit 100 de ani.
Am vizitat-o în casa de bătrâni în care va sta pentru o vreme, ca să se recupereze după accidentul care a ținut-o mai multe zile în spital. A slabit, dar arată foarte bine, în scaunul ei, înconjurată de rude și prieteni, de parohul și credincioșii parohiei noastre.
La varsta de 100 de ani D-na Aurelia nu poate să facă foarte multe. Spunea cineva ca acum începe iar să numere anii de la zero. E un nou început.
Ne caută pe toți cu privirea, ne îmbrătișează și ne sărută pe toți ca o mamă.
Întreabă, ne caută, ne mulțumește. Și-ar dori să vină la biserică... sunt mulți ani de când nu mai reușește să iasă singură din casă. Dar dincolo de neputințele ei, D-na Aurelia știe un lucru pe care îl spune cu fermitate. Îl spune cu ochii, cu mâinile, cu glasul: Eu o sa mă rog la Dumnezeu în fiecare zi pentru toți care au fost la mine, pentru toata lumea... o sa fac rugaciuni pentru toti. Iar aceste cuvinte, aceste rugăciuni vin să se adauge cu toată puterea la rugaciunea, munca și speranța noastră de fiecare zi.
Leca Silviu
