Papa Francisc: Angelus (3 decembrie 2017)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi începem drumul Adventului, care va culmina la Crăciun. Adventul este timpul care ne este dat pentru a-l primi pe Domnul care ne vine în întâmpinare, şi pentru a verifica dorinţa noastră de Dumnezeu, pentru a privi înainte şi a ne pregăti pentru întoarcerea lui Cristos. El se va întoarce la noi la sărbătoarea Crăciunului, când vom comemora venirea sa istorică în umilinţa condiţiei umane; dar vine în noi ori de câte ori suntem dispuşi să-l primim şi va veni din nou la sfârşitul timpurilor "să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi". Pentru aceasta trebuie să fim mereu vigilenţi şi să-l aşteptăm pe Domnul cu speranţa de a-l întâlni. Liturgia de astăzi ne introduce tocmai în această temă sugestivă a vegherii şi aşteptării.
În Evanghelie (cf. Mc 13,33-37) Isus îndeamnă să fim atenţi şi să veghem, pentru a fi gata să-l primim în momentul întoarcerii. Ne spune: "Aveţi grijă, vegheaţi, pentru că nu ştiţi când va fi timpul [...]; ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind" (v. 33-36).
Persoana care este atentă este aceea care, în zgomotul lumii, nu se lasă năpădită de distragere sau de superficialitate, ci trăieşte în manieră deplină şi conştientă, cu o preocupare îndreptată înainte de toate spre alţii. Cu această atitudine ne dăm seama de lacrimile şi de necesităţile aproapelui şi putem să-i percepem şi capacităţile şi calităţile umane şi spirituale. Persoana atentă se îndreaptă apoi şi spre lume, încercând să contrasteze indiferenţa şi cruzimea prezente în ea şi bucurându-se de comorile de frumuseţe care există şi ele şi trebuie păstrate. Este vorba de a avea o privire de înţelegere pentru a recunoaşte fie lipsurile şi sărăciile indivizilor şi ale societăţii, fie pentru a recunoaşte bogăţia ascunsă în lucrurile mici de fiecare zi, chiar acolo unde Domnul ne-a pus.
Persoana vigilentă este aceea care primeşte invitaţia de a veghea, adică de a nu se lăsa cuprinsă de somnul descurajării, al lipsei de speranţă, al dezamăgirii; şi în acelaşi timp respinge solicitarea atâtor vanităţi de care este plină lumea şi în cadrul cărora, uneori, se sacrifică timp şi seninătate personală şi familială. Este experienţa dureroasă a poporului lui Israel, relatată de profetul Isaia: Dumnezeu părea că a lăsat poporul său să rătăcească departe de căile sale (cf. 63,17), dar acesta era un efect al infidelităţii poporului însuşi (cf. 64,4b). Şi noi ne aflăm adesea în această situaţie de infidelitate faţă de chemarea Domnului: el ne arată calea bună, calea credinţei, calea iubirii, dar noi căutăm fericirea noastră în altă parte.
A fi atenţi şi vigilenţi sunt bazele pentru a nu continua să "rătăcim departe de căile Domnului", rătăciţi în păcatele noastre şi în infidelităţile noastre; a fi atenţi şi a fi vigilenţi sunt condiţiile pentru a-i permite lui Dumnezeu să intre năvalnic în existenţa noastră, pentru a-i reda semnificaţie şi valoare cu prezenţa sa plină de bunătate şi de duioşie. Maria Preasfântă, model al aşteptării lui Dumnezeu şi icoană a vegherii, să ne conducă în întâmpinarea fiului său Isus, reînsufleţind iubirea noastră faţă de El.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Azi-noapte m-am întors din călătoria apostolică în Myanmar şi Bangladesh. Mulţumesc tuturor celor care m-au însoţit cu rugăciunea şi invit să se unească la aducerea mea de mulţumire Domnului, care mi-a dat harul să întâlnesc acele populaţii, îndeosebi comunităţile catolice, şi să fiu edificat de mărturia lor. Este imprimată în mine amintirea atâtor feţe încercate de viaţă, dar nobile şi zâmbitoare. Îi port pe toţi în inimă şi în rugăciune. Multe mulţumiri poporului din Myanmar şi poporului din Bangladesh.
În rugăciunea mea amintesc în mod deosebit şi poporul din Honduras, pentru ca să poată depăşi în manieră paşnică actualul moment de dificultate.
Adresez salutul meu vouă, romani şi pelerini, prezenţi aici. Salut îndeosebi credincioşii veniţi din Bratislava (Slovacia) şi din Ludwigshafen (Germania).
Salut grupul din Pregaziol (Treviso) şi pe tinerii candidaţi la mir din Mestrino (Padova); precum şi comunitatea română care trăieşte în Italia şi care astăzi celebrează sărbătoarea naţională a României.
Urez tuturor o duminică frumoasă şi un drum bun de Advent. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
preluare: ercis.ro
