By Pr. Ciprian Andrei
Verset : Faptele Apostolilor 9, 15
Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 9 octombrie 2019
Cateheze despre Faptele Apostolilor: 11. “Un instrument pe care mi l-am ales” (Fap 9,15). Saul, din persecutor ajunge evanghelizator.
Iubiţi fraţi şi surori!
Începând de la episodul uciderii cu pietre a lui Ştefan, apare o figură care, alături de cea a lui Petru, este cea mai prezentă şi incisivă în Faptele Apostolilor: aceea a “unui tânăr, numit Saul” (Fap 7,58). Este descris la început ca unul care aprobă moartea lui Ştefan şi vrea să distrugă Biserica (cf. Fap 8,3); dar după aceea va deveni instrumentul ales de Dumnezeu pentru a vesti neamurilor Evanghelia (cf. Fap 9,15; 22,21; 26,17).
Cu autorizaţia marelui preot, Saul îi vânează pe creştini şi îi capturează. Voi, care veniţi din unele popoare care au fost persecutate de dictaturi, voi înţelegeţi bine ce înseamnă a vâna oameni şi a-i captura. Aşa făcea Saul. Şi asta o face crezând că slujeşte Legea Domnului. Luca spune că Saul “plănuia ameninţare şi crimă împotriva discipolilor Domnului” (Fap 9,1): îl el este un suflu care inspiră moarte, nu viaţă.
Tânărul Saul este reprezentat ca un intransigent, adică unul care manifestă intoleranţă faţă de cel care gândeşte altfel decât el, absolutizează propria identitate politică sau religioasă şi îl reduce pe celălalt la duşman potenţial de combătut. Un ideolog. În Saul religia se transformase în ideologie: ideologie religioasă, ideologie socială, ideologie politică. Numai după ce a fost transformat de Cristos, atunci va învăţa că adevărata bătălie “nu este împotriva sângelui şi a trupului, ci împotriva […] puterilor acestei lumi a întunericului, împotriva duhului răului” (Ef 6,12). Va învăţa că nu trebuie combătute persoanele, ci răul care inspiră acţiunile lor.
Condiţia furioasă – pentru că Saul era furios – şi conflictuală a lui Saul invită pe fiecare să se întrebe: cum trăiesc viaţa mea de credinţă? Merg în întâmpinarea altora sau sunt împotriva altora? Aparţin unei Biserici universale (buni şi răi, toţi) sau am o ideologie selectivă? Îl ador pe Dumnezeu sau ador formulările dogmatice? Cum este viaţa mea religioasă? Credinţa în Dumnezeu pe care o practic mă face prietenos sau ostil faţă de cel care este diferit de mine?
Luca relatează că, în timp ce Saul este în întregime implicat să extirpe comunitatea creştină, Domnul este pe urmele sale pentru a-i atinge inima şi a-l converti la El. Este metoda Domnului: atinge inima. Cel Înviat ia iniţiativa şi i se arată lui Saul pe calea Damascului, eveniment care este relatat de trei ori în cartea Faptele Apostolilor (cf. Fap 9,13-19; 22,3-21; 26,4-23). Prin binomul “lumină” şi “glas”, tipic teofaniilor, Cel Înviat i se arată lui Saul şi îi cere cont de furia sa fratricidă: “Saul, Saul! De ce mă persecuţi?” (Fap 9,4). Aici Cel Înviat manifestă că este una cu aceia care cred în El: a lovi un membru al Bisericii înseamnă a-l lovi pe Cristos însuşi! Şi cei care sunt ideologi pentru că vor “puritatea” – între ghilimele – Bisericii, îl lovesc pe Cristos.
Glasul lui Isus îi spune lui Saul: “Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci” (Fap 9,6). Însă, odată ridicat în picioare, Saul nu mai vede nimic, a devenit orb, şi din om puternic, autoritar şi independent devine slab, nevoiaş şi dependent de alţii, pentru că nu vede. Lumina lui Cristos l-a străfulgerat şi l-a făcut orb: “Astfel apare şi în exterior ceea ce era realitatea sa interioară, orbirea sa faţă de adevărul, faţă de lumina care este Cristos” (Benedict al XVI-lea, Audienţa generală, 3 septembrie 2008).
De la acest “corp la corp” între Saul şi Cel Înviat porneşte o transformare care arată “paştele personal” al lui Saul, trecerea sa de la moarte la viaţă: ceea ce era înainte glorie devine “gunoi” de aruncat pentru a dobândi adevăratul câştig care este Cristos şi viaţa în El (cf. Fil 3,7-8).
Paul primeşte Botezul. Botezul marchează astfel pentru Saul, ca pentru fiecare dintre noi, începutul unei vieţi noi şi este însoţit de o privire nouă faţă de Dumnezeu, faţă de el însuşi şi faţă de ceilalţi, care din duşmani devin de acum fraţi în Cristos.
Să-i cerem Tatălui ca să ne facă şi pe noi să experimentăm, aşa cum l-a făcut pe Saul, impactul cu iubirea sa care este singura care poate face dintr-o inimă de piatră o inimă de carne (cf. Ez 11,15), capabilă să primească în ea “acea atitudine care este în Cristos Isus” (Fil 2,5).
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
preluare: ercis.ro
