"Fericit poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul" (Ps 143,15). Această deviză a episcopului martir Anton Durcovici a fost gândul lăuntric ce a însuflețit grupul pe pelerini din parohia Sf. Anton de Padova, București, la beatificarea de pe 17 mai 2014, de la Iași. Simpli credincioși, călugări și călugărițe, însoțiți de pastorul parohiei, cu toții în număr de 31 de persoane, am pornit dis-de-dimineață pentru a ajunge în timp util la Liturghia de pe stadionul municipal din cetatea moldavă. Pe drum ne-am rugat și am cântat în mod deosebit Maicii Preasfinte, exprimând astfel ceva din bucuria de a putea trăi un așa de mare har în luna mai, luna Mariei.
Ajunși în cetatea ieșeană, am pornit pe jos împreună cu mulțimea credincioșilor veniți de peste tot spre stadion, în disciplina și nerăbdarea bună a credinței. După ce ne-am rugat o decadă de rozariu în Biserica vie ce a adunat în jurul altarului peste 23 de mii de credincioși, a început procesiunea preoților pentru Sf. Liturghie. Cardinalul Angelo Amato, trimisul Papei pentru beatificare, înconjurat de 25 de episcopi din țară și din străinătate, a prezidat Sfânta și dumnezeiasca Liturghie. În cadrul celebării, a dar citire, în limba latină, scrisorii apostolice a Papei Francisc, prin care Suveranul Pontif l-a declarat Fericit pe episcopul martir Anton Durcovici. Imediat tot poporul credincios, împreună cu corul participant, a aclamat Amin, Amin, Amin! A fost adusă în altar relicva Fericitului și a fost dezvelită o icoană mare cu chipul episcopului. Totodată s-a intonat imnul noului fericit al Bisericii noastre: Către noi blând priveşte astăzi, martir al iubirii divine. Ne-ntăreşte pe drumul vieţii ca-n ceruri să fim cu tine! Așa am cântat cu toții, cu glasuri înflăcărate la refrenul imnului, în sunetele alămurilor și în fericirea nemăsurată a fiilor lui Dumnezeu.
Apoi am ascultat cuvântul lui Dumnezeu și predica cardinalului Angelo Amato, hrănindu-ne astfel sufletele cu învățătura ce ne conduce la viață veșnică. Dintre cuvintele pline de înțelepciune creștină ale cardinalului unul a atins în mod deosebit inima noastră: Povăţuiţi de Mântuitorul Isus, care ne învaţă să ne iubim duşmanii şi să ne rugăm pentru cei care ne persecută, atitudinea noastră astăzi nu este cea a răzbunării, ci aceea a iertării. Ne-o cere însuşi Fericitul nostru martir, care la 14 aprilie 1948, cu ocazia începutului slujirii sale episcopale la Iaşi, spunea: "Ascultaţi deci, iubiţii mei fii sufleteşti, cu inima primitoare cuvintele şi sprijiniţi-mi străduinţele mele slabe cu rugăciunile voastre din toate zilele: iar voi, Preacucernicilor fraţi preoţi, daţi-mi fără preget colaborarea voastră; astfel încât în ziua marii judecăţi să putem da seamă, cu toţii fără frică, înaintea Mielului dumnezeiesc (...) Doamne Isuse Cristoase, pe tine te aleg astăzi drept scut neînvins al turmei încredinţate păstoririi mele. Păzeşte-ne, Doamne; călăuzeşte-ne spre fericirea ta, ca sa se împlinească pentru noi cuvântul dumnezeiesc! Fericit poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul" (Ps 143,15).
Bucuria noastră a continuat prin mărturisirea credinței și celebrarea liturgiei euharistice. Rugăciunea și cântarea, dar mai ales împărtășirea cu Isus euharisticul ne-au întărit în bucuria a de fi poporul credincios al Domnului, ce preamărește harul de a trăi în sânul Bisericii lui Cristos, o Biserică a martirilor de la început și până astăzi, așa cum sublinia cardinalul Amato la predică. Cu această lumină și bucurie a credinței, ne-am întors acasă, la București, nu înainte de a vizita cea mai mare biserică catolică din Moldova, mărețul lăcaș de cult din Adjudeni. Oboseala, jertfa pelerinajului nostru a fost alinată de rugă și cânt și, mai presus de toate, de dorința sinceră de a imita curajul păstorilor noștri în mărturisirea statornică a credinței pe care am moștenit-o de la părinții și înaintașii noștri, atât de greu încercați în anii comunismului.
Fericite Anton Durcovici, roagă-te pentru noi!
