By Pr. Ciprian Andrei
Verset : Faptele Apostolilor 10, 34
Papa Francisc: Audienţa generală de Miercuri, 16 octombrie 2019
Cateheze despre Faptele Apostolilor:
12. “Dumnezeu nu este părtinitor” (Fap 10,34). Petru şi revărsarea Duhului asupra păgânilor
Iubiţi fraţi şi surori!
Călătoria Evangheliei în lume, pe care sfântul Luca o relatează în Faptele Apostolilor, este însoţită de suprema creativitate a lui Dumnezeu care se manifestă în manieră surprinzătoare. Dumnezeu vrea ca fiii săi să depăşească orice particularism pentru a se deschide la universalitatea mântuirii. Acesta este scopul: depăşirea particularismelor şi deschiderea la universalitatea mântuirii, pentru că Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe toţi. Cei care s-au renăscut din apă şi din Duh – cei botezaţi – sunt chemaţi să iasă din ei înşişi şi să se deschidă celorlalţi, să trăiască proximitatea, stilul trăirii împreună, care transformă orice relaţie interpersonală într-o experienţă de fraternitate (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 87).
Martor al acestui proces de “fraternizare” pe care Duhul vrea să-l iniţieze în istorie este Petru, protagonist în Faptele Apostolilor împreună cu Paul. Petru trăieşte un eveniment care marchează o cotitură decisivă pentru existenţa sa. În timp ce se roagă, primeşte o viziune care îndeplineşte funcţia de “provocare” divină, pentru a trezi în el o schimbare de mentalitate. Vede o pânză mare care coboară de sus, care conţinea diferite animale: patrupede, reptile şi păsări, şi aude un glas care-l invită să se hrănească din acele cărnuri. El, ca bun evreu, reacţionează susţinând că n-a mâncat niciodată nimic impur, aşa cum este cerut de Legea Domnului (cf. Lev 11). Atunci glasul reacţionează cu putere: “Ceea ce Dumnezeu a curăţat, tu să nu numeşti impur” (Fap 10,15).
Cu acest fapt Domnul vrea ca Petru să nu mai evalueze evenimentele şi persoanele după categoriile de pur şi de impur, ci să înveţe să meargă dincolo, pentru a privi la persoană şi la intenţiile inimii sale. De fapt ceea ce îl face pe om impur nu vine din afară ci numai dinăuntru, din inimă (cf. Mc 7,21). Isus a spus asta clar.
După acea viziune, Dumnezeu îl trimite pe Petru la casa unui străin necircumcis, Corneliu, “centurion din cohorta numită «Italica», evlavios şi temător de Dumnezeu”, care face multe pomeni pentru popor şi se roagă fără încetare lui Dumnezeu (cf. Fap 10,1-2), dar nu era evreu.
În acea casă de păgâni, Petru îl predică pe Cristos răstignit şi înviat şi iertarea păcatelor pentru oricine crede în El. Şi în timp ce Petru vorbeşte, asupra lui Corneliu şi asupra celor din familia sa se revarsă Duhul Sfânt. Şi Petru îi botează în numele lui Isus Cristos (cf. Fap 10,48).
Acest fapt extraordinar – este prima dată când se întâmplă un lucru de acest gen – este aflat la Ierusalim, unde fraţii scandalizaţi de comportamentul lui Petru, îl ceartă cu asprime (cf. Fap 11,1-3). Petru a făcut un lucru care mergea dincolo de cutumă, dincolo de lege, şi pentru aceasta îl ceartă. Dar după întâlnirea cu Corneliu, Petru este mai liber de el însuşi şi mai mult în comuniune cu Dumnezeu şi cu ceilalţi, pentru că a văzut voinţa lui Dumnezeu în acţiunea Duhului Sfânt. Aşadar poate să înţeleagă că alegerea lui Israel nu este răsplata pentru merite, ci semnul chemării gratuite de a fi mediere a binecuvântării divine în rândul popoarelor păgâne.
Iubiţi fraţi, de la principele apostolilor învăţăm că un evanghelizator nu poate să fie un impediment la opera creatoare a lui Dumnezeu, care “vrea ca toţi oamenii să se mântuiască” (1Tim 2,4), ci unul care favorizează întâlnirea inimilor cu Domnul. Şi noi, cum ne comportăm cu fraţii noştri, în special cu aceia care nu sunt creştini? Suntem impediment pentru întâlnirea cu Dumnezeu? Le împiedicăm întâlnirea cu Tatăl sau o uşurăm?
Să cerem astăzi harul de a ne lăsa uimiţi de surprizele lui Dumnezeu, de a nu împiedica creativitatea sa, ci de a recunoaşte şi a favoriza căile mereu noi prin care Cel Înviat îl revarsă pe Duhul său în lume şi atrage inimile făcându-se cunoscut ca “Domnul tuturor” (Fap 10,36). Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
preluare: ercis.ro
