Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 2 octombrie 2019
Cateheze despre Faptele Apostolilor: 10. “I-a anunţat vestea cea bună despre Isus” (Fap 8,55). Filip şi “cursa” Evangheliei pe noi drumuri.
Iubiţi fraţi şi surori!
După martiriul lui Ştefan, “cursa” Cuvântului lui Dumnezeu pare să sufere o bătaie pe loc, datorită dezlănţuirii “unei mari persecuţii împotriva Bisericii din Ierusalim” (Fap 8,1). Ca urmare a acestui lucru, apostolii rămân la Ierusalim, în timp ce mulţi creştini se împrăştie în alte locuri din Iudeea şi în Samaria.
În cartea Faptele Apostolilor, persecuţia apare ca starea permanentă a vieţii discipolilor, în acord cu ceea ce a fost spus de Isus: “Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi” (In 15,20). Însă persecuţia, în loc să stingă focul evanghelizării îl alimentează şi mai mult.
Am auzit ce a făcut diaconul Filip care începe să evanghelizeze oraşele din Samaria şi sunt numeroase semnele de eliberare şi vindecare ce însoţesc vestirea Cuvântului. În acest moment Duhul Sfânt marchează o nouă etapă a călătoriei Evangheliei: îl determină pe Filip să meargă în întâmpinarea unui străin cu inima deschisă la Dumnezeu. Filip se ridică şi porneşte cu elan şi, pe un drum pustiu şi periculos, întâlneşte un înalt funcţionar al reginei Etiopiei, administrator al comorilor sale. Acest om, un eunuc, după ce a fost la Ierusalim pentru cult, se întoarce în ţara sa. Era un prozelit iudeu din Etiopia. Aşezat în carul său, citeşte sulul profetului Isaia, îndeosebi a patra cântare a “slujitorului Domnului”.
Filip se apropie de car şi îl întreabă: “Înţelegi ce citeşti?” (Fap 8,30). Etiopianul răspunde: “Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?” (Fap 8,31). Acel om puternic recunoaşte că are nevoie să fie îndrumat pentru a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu. Era marele trezorier, era ministrul economiei, avea toată puterea banilor, dar ştia că fără explicaţie nu putea înţelege, era umil.
Şi acest dialog dintre Filip şi etiopian ne face să reflectăm şi asupra faptului că nu este suficient a citi Scriptura, trebuie înţeles sensul, trebuie găsit “sucul” mergând dincolo de “coajă”, trebuie să ne inspirăm din Duhul care însufleţeşte litera. Aşa cum a spus papa Benedict la începutul Sinodului despre Cuvântul lui Dumnezeu, “exegeza, adevărata citire a Sfintei Scripturi, nu este numai un fenomen literar, […]. Este mişcarea existenţei mele” (Meditaţie, 6 octombrie 2008). A intra în Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a fi dispuşi să ieşim din propriile limite pentru a ne întâlni şi a ne conforma cu Cristos care este Cuvântul viu al Tatălui.
Aşadar cine este protagonistul a ceea ce citea etiopianul? Filip oferă interlocutorului său cheia de lectură: acel blând slujitor suferind, care nu reacţionează la rău şi care, deşi considerat falit şi steril şi la sfârşit eliminat, eliberează poporul de fărădelege şi aduce rod pentru Dumnezeu, este chiar acel Cristos pe care Filip şi toată Biserica îl vestesc! Care cu Paştele ne-a răscumpărat pe toţi. În sfârşit etiopianul îl recunoaşte pe Cristos şi cere Botezul şi mărturiseşte credinţa în Domnul Isus. Este frumoasă această relatare dar cine l-a determinat pe Filip să meargă în deşert pentru a-l întâlni pe acest om? Cine l-a determinat pe Filip să se apropie de car? Este Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este protagonistul evanghelizării. “Părinte, eu merg să evanghelizez” – “Da, ce faci?” – “Ah, eu vestesc Evanghelia şi spun cine este Isus, încerc să-i conving pe oameni că Isus este Dumnezeu”. Dragule, asta nu este evanghelizare, dacă nu este Duhul Sfânt nu este evanghelizare. Acesta poate să fie prozelitism, publicitate… Dar evanghelizarea înseamnă a te lăsa condus de Duhul Sfânt, El să te determine la vestire, la vestirea cu mărturia, chiar cu martiriul, chiar cu cuvântul.
După ce l-a făcut pe etiopian să-l întâlnească pe Cel Înviat – etiopianul îl întâlneşte pe Isus înviat pentru că înţelege acea profeţie – Filip dispare, Duhul îl ia şi îl trimite să facă altceva. Am spus că protagonistul evanghelizării este Duhul Sfânt şi care este semnul că tu creştină, creştinule, eşti un evanghelizator? Bucuria. Şi în martiriu. Şi Filip plin de bucurie a mers în altă parte să predice Evanghelia.
Fie ca Duhul să facă din botezaţi bărbaţi şi femei care vestesc Evanghelia pentru a-i atrage pe ceilalţi nu la ei ci la Cristos, care ştiu să facă spaţiu acţiunii lui Dumnezeu, care ştiu să-i facă pe ceilalţi liberi şi responsabili în faţa Domnului.
Franciscus
traducere de pr. Mihai Patrascu
preluare: ercis.ro
