Mărturii ale unor copii din parohie care au participat la prima întâlnire a copiilor misionari pontificali din Romania, care a avut loc în perioada 15-17 noiembrie 2019, la Mănăstirea Părinţilor Misionari Oblaţi ai Mariei Imaculate, Mărăcineni, Argeș.
Am fost la Mărăcineni și am aflat cum o organizație îi ajută pe copiii din alte țări, trimițând misionari care să le vorbească despre Dumnezeu, să le împărtășească celorlalți bucuria lui Dumnezeu. Ai fost botezat? Crezi în Dumnezeu? Poți fi misionar! Un misionar poate sa aibă orice vârstă, nu contează mărimea, ci credința lui. Am descoperit copii simpatici, mi-a plăcut că vorbeau frumos. Ar fi interesant să fie o întâlnire cu copiii din altă țară. Aș lua bagajul, apă, mâncare, rozariul, cam atâta ar fi necesar. Simon, 9 ani
M-am simțit ca și cum aș fi fost într-un loc îndepărtat. Mi-a plăcut cel mai mult jocul cu ulcioarele și fântâna. Am simțit că trebuie să aducem ulcioarele cu apă mai aproape de cei cărora le era sete. M-a impresionat că am stat în camere separate și copiii erau prietenoși. Ar fi drăguț să ne întâlnim și cu copiii din alte țări. Ana, 7 ani
Mi-a plăcut cel mai mult că ne-am întâlnit cu toții și am discutat despre copilăria misionară. Copilăria misionară ajută foarte mulți copii din toată lumea. În activități am reprezentat Oceania, formată din multe insule. Mi-ar plăcea să ajung odată acolo, aș vrea să văd cum sunt copiii misionari de acolo. Dacă m-aș întâlni cu un copil misionar din altă țară i-aș transmite mult succes. David, 8 ani
Mi-a plăcut cel mai mult activitatea cu femeia samariteană, o femeie care era la fântână și căreia i s-a cerut apă. A trebuit să îndeplinim niște misiuni până să putem bea apă de la fântână. Mie nu mi-a fost prea sete, dar celorlalți le-a fost. A fost foarte frumos și mai vreau să mai merg. Francesca, 10 ani
Dacă vom avea o nouă întâlnire, îmi doresc să descopăr alți copii, buni la suflet. Matei, 10 ani
Mărturii ale părinților:
Am fructificat timpul în care copiii au fost la întâlnire și i-am vizitat pe părinți. Știau că toți copii sunt plecati la o întâlnire. E mai greu sa le spui ca e un grup al copilariei misionare... Le-am dat cateva indicii: au o mică formare pentru a învața ce inseamna să fie misionari. Copiii și-au dorit foarte mult, au fost atrasi de locatie și că merg împreună cu prietenii. Cand s-au intors au spus: mami, tati, a fost foarte frumos, mai vrem să mai mergem! Mai vrem să mai mergem, ne-a plăcut foarte mult! Au fost incântați de toate activitățile, de tematica care i-a ajutat să înțeleagă ce inseamnă să fii misionar; au reusit să ințeleagă mai bine realitatea continentului african. Au fost incântați de descoperirea tărilor și a continentelor, si de faptul că alți oameni au nevoie să Îl descopere pe Dumnezeu și pe Isus. Am primit noutatea ca unul dintre copii a fost ales lider de grup. Am încercat să le explic ca a fi lider inseamnă în primul rând a fi responsabil. Nu se văd schimbări radicale, dar contactul cu alți copii și cu alte persoane adulte din Biserica îi ajută să dea un exemplu bun și celorlalți copii.. În relația cu familia adesea devine o rutină ceea ce îmi spune mama, tata sau doamna învătătoare... pare că e mereu acelasi lucru. Faptul de a sta fără telefon le permite să desfasoare alte activitati. Telefonul ocupă timpul pentru că lipsesc initiativele. Așteptarea cea mai importantă a fost să se întoarcă entuziasmați și fericiți de ceea ce s-a întâmplat acolo. Cătălin
Ca animator și ca mamă mi-a plăcut grupul care s-a format și atenția copiilor. M-a suprins foarte mult. Îmi doream să participăm la întâlnirea: mi se pare un lucru foarte frumos și util. Îmi doresc foarte mult ca nu numai copilul meu ci și ceilalți copii să aprofundeze misiunea de botezați și să fim de folos în răspândirea credinței. M-a marcat profund un copil la tombolă: pr. Eugen a anunțat ca vor primi premii, printre ele si rozarii. Un baietel spunea: “Eu vreau sa primesc un rozariu, eu vreau să primesc un rozariu! Azi noapte am dormit cu rozariul în mână și am dormit așa de bine! Imi doresc să primesc un rozariu”. Și primul premiu a fost chiar un rozariu: copilul era foarte dezamagit. Dar după a aflat că vor mai fi rozarii și pe la jumatatea tombolei el însuși a câștigat un rozariu. Era atât de fericit și spunea: “Multumesc, Doamne, că am câstigat un rozariu! Asta îmi doream, să câstig un Rozariu!” Să vezi un copil că își dorește un rozariu în zilele de azi ne dă speranță. M-aș fi așteptat să-și dorească un joc sau altceva… Mai apoi când s-a proiectat filmulețul cu fetițele din Kenya copiii erau un pic dezamăgiți că nu au putut să-l vadă până la capăt, dar acasă am reușit să vedem restul filmuletului și ne-am emoționat tare: ne-am schimbat părerea despre lumea de acolo și am realizat că putem aprecia mai mult ceea ce avem și desigur să le dăm și din puținul nostru. Iuliana
A fost o ocazie de socializare mai ales religioasă cu alți copii de la liceele catolice din capitală. A fost o experiență frumoasă pentru ei. Cand au ajuns acasă au povestit că s-au înțeles bine cu ei, desi nu au mai fost niciodată împreună. Pe viitor chiar sunt interesați să mai participe la întâlniri. Activitațile noi - nu au mai facut așa ceva - au fost o provocare pentru urmatoarea iesire. Dacă peste câțiva ani unul dintre copiii mei ar spune că vrea sa mearga în Africa? Nu pot să mă opun... asta e alegerea lor și eu niciodata nu m-am opus, ci le stau alături. Timpul trece, fetele cresc și sunt foarte miloase, parcă le-aș vedea .... nu le e frica, nu s-ar da deoparte... Când sunt împreună, una o încurajeaza pe cealaltă, se ajută și se completează: asta e viața bisericii și forța misiunii! Ieronim
