Papa Francisc: Angelus (19 februarie 2017)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În Evanghelia din această duminică (Mt 5,38-48) - una dintre paginile care exprimă cel mai bine "revoluţia" creştină - Isus arată calea dreptăţii adevărate prin legea iubirii care o depăşeşte pe cea a talionului, adică "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Această regulă veche impunea să se aplice vinovaţilor pedepse echivalente cu daunele făcute: moartea pentru cel care a ucis, amputarea pentru cel care a rănit pe cineva, şi aşa mai departe. Isus nu cere discipolilor săi să îndure răul, dimpotrivă, cere să reacţioneze, însă nu cu un alt rău, ci cu binele. Numai aşa se rupe lanţul răului: un rău aduce un alt rău, un altul aduce un alt rău... Se rupe acest lanţ al răului şi se schimbă cu adevărat lucrurile. De fapt, răul este un "gol", un gol de bine, şi un gol nu se poate umple cu un alt gol, ci numai cu un "plin", adică binele. Represaliile nu duc niciodată la rezolvarea conflictelor. "Tu mi-ai făcut-o, eu ţi-o voi face": asta nu rezolvă niciodată un conflict şi nici nu e creştin.
Pentru Isus refuzarea violenţei poate să comporte şi renunţarea la un drept legitim; şi dă câteva exemple: a întoarce celălalt obraz, a ceda propria haină sau proprii bani, a accepta alte jertfe (cf. v. 39-42). Însă această renunţare nu înseamnă că exigenţele dreptăţii să fie ignorate sau contrazise; nu, dimpotrivă, iubirea creştină, care se manifestă în mod special în milostivire, reprezintă o realizare superioară a dreptăţii. Ceea ce Isus vrea să ne înveţe este distincţia clară pe care trebuie s-o facem între dreptate şi răzbunare. A distinge între dreptate şi răzbunare. Răzbunarea nu este niciodată dreaptă. Ne este permis să cerem dreptate; este datoria noastră să practicăm dreptatea. În schimb ne este interzis să ne răzbunăm sau să mărim în orice mod răzbunarea, ca expresie a urii şi violenţei.
Isus nu vrea să propună o nouă orânduire civilă, ci mai degrabă porunca iubirii faţă de aproapele, care cuprinde şi iubirea faţă de duşmani: "Iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută" (v. 44). Şi acest lucru nu este uşor. Acest cuvânt nu trebuie înţeles ca aprobare a răului făcut de duşman, ci ca invitaţie la o perspectivă superioară, la o perspectivă generoasă, asemănătoare cu aceea a Tatălui ceresc, care - spune Isus - "face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi" (v. 45). De fapt, şi duşmanul este o persoană umană, creată ca atare după chipul lui Dumnezeu, deşi în prezent această imagine este întunecată de o conduită nedemnă.
Când vorbim despre "duşmani" nu trebuie să ne gândim la cine ştie ce persoane diferite sau departe de noi; vorbim şi despre noi înşine, care putem intra în conflict cu aproapele nostru, uneori cu rudele noastre. Câte duşmănii în familii, câte! Să ne gândim la asta. Duşmani sunt şi cei care vorbesc rău despre noi, care ne calomniază şi ne fac rău. Şi nu este uşor a digera asta. Tuturor acestora suntem chemaţi să le răspundem cu binele, care are şi el strategiile sale, inspirate de iubire.
Fecioara Maria să ne ajute să-l urmăm pe Isus pe acest drum exigent, care într-adevăr exaltă demnitatea umană şi ne face să trăim ca fii ai Tatălui nostru care este în ceruri. Să ne ajute să practicăm răbdarea, dialogul, iertarea, şi să fim astfel artizani ai comuniunii, artizani ai fraternităţii în viaţa noastră zilnică, mai ales în familia noastră.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Continuă din păcate să vină ştiri despre ciocniri violente şi brutale în regiunea Kasai centrală din Republica Democratică din Congo. Simt durere puternică pentru victime, în special pentru atâţia copii smulşi din familii şi de la şcoală pentru a fi folosiţi ca soldaţi. Aceasta este o tragedie, copiii soldaţi. Asigur apropierea mea şi rugăciunea mea, precum şi pentru personalul religios şi umanitar care lucrează în acea regiune dificilă; şi reînnoiesc un apel din inimă la conştiinţa şi la responsabilitatea autorităţilor naţionale şi a comunităţii internaţionale, pentru ca să se ia decizii adecvate şi tempestive pentru a-i ajuta pe aceşti fraţi şi surori ai noştri. Să ne rugăm pentru ei şi pentru toate populaţiile care şi în alte părţi din continentul african şi din lume suferă din cauza violenţei şi a războiului. Mă gândesc, îndeosebi, la iubitele populaţii din Pakistan şi din Irak, lovit de acte teroriste crunte în zilele trecute. Să ne rugăm pentru victime, pentru cei răniţi şi pentru rude. Să ne rugăm cu ardoare ca fiecare inimă împietrită de ură să se convertească la pace, conform voinţei lui Dumnezeu. Să ne rugăm o clipă în tăcere. [Bucură-te, Marie...]
Vă salut pe voi toţi, familii, asociaţii, grupuri parohiale şi pe fiecare pelerin care provin din Italia şi din diferite părţi ale lumii.
Îndeosebi, salut studenţii din Armagh (Irlanda), credincioşii din diecezele de Asidonia-Jerez, Cádiz y Ceuta şi Madrid din Spania; Mişcarea de Tineret Guanellian, candidaţii la mir din Castelnuovo di Prato şi pelerinii din Modena şi Viterbo.
Urez tuturor o duminică frumoasă - o zi frumoasă! [arată cerul albastru]. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
preluare: ercis.ro
