“Iată ce vreau! Vreau inima ta”.
Pentru ca suntem în perioada de pregătire la sarbatoarea Sf. Anton de Padova, patronul Bisericii noastre, am decis ca primul meu gând pentru noul site pe care-l lasam să fie legat tocmai de el și viața lui. Cunoscut mai ales ca Sfantul minunilor, Sf. Anton este totodată considerat ca veritabil ajutor al sărăcilor și cred ca-i putem spune pur si simplu și sfântul saracilor deoarece viața sa se remarcă prin milostivirea faţă de cei săraci. Această calitate-virtute o deprinsese încă din copilărie. Anton, micul Fernando pe atunci, nu lăsa niciun cerşetor fără pomana pe care o pregătea și o oferea întotdeauna cu multă bunătate. Episodul cel mai însemnat din copliaria sa ne ajută să vedem darul pe care Domnul l-a dorit mereu de la creaturile sale.
Într-o zi bătu la poarta casei un sărac. Fernando fugi să vadă cine este. În faţa porţii stătea un copilaş desculţ, dar de o drăgălăşenie răpitoare, cu un sac în spate.
– Ce ai vrea să-ţi dau? întrebă Fernando cu blîndeţea obişnuită.
Băieţelul puse sacul jos şi-l deschise, zicînd:
– Priveşte aici! Uite ce vreau!
Fernando privi în sac şi văzu o mulţime de inimi roşii, care păreau vii; pîlpîiau şi scînteiau ca rubinul. Copilul rămase uimit, nedumerit…
– Iată ce vreau! Vreau inima ta! zise cerşetorul.
– Dar tu cine eşti?
– Eu sunt un cerşetor de inimi! răspunse acesta, apoi dispăru.
Fernando rămase cu sufletul plin de o bucurie nespusă. Isus îi aprinse inima de o iubire ce nu se va micşora niciodată. Sf. Anton i-a dăruit lui Isus inima sa curată și ne învață că primul lucru pe care Dumnezeu îl dorește de la noi si pe care noi înșine trebuie să ne străduim să i-L oferim trebuie să fie mai presus de toate inima noastră credinciosă și plină de bunătate. Drumul vieții de credință este prin mijlocirea Sf. Anton o continuă purificare și înfrumusețare a inimilor noastre pentru a deveni cu adevărat sălaș divin, sanctuar la Dumnezeului cel Preaînalt.
Sf. Antoane, roaga-te să dobândim acest har!
