Papa Francisc: Angelus (17 noiembrie 2019)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia din această penultimă duminică din anul liturgic (cf. Lc 21,5-19) ne prezintă discursul lui Isus despre sfârşitul timpurilor. Isus îl rosteşte în faţa templului din Ierusalim, edificiu admirat de oameni din cauza enormităţii sale şi a strălucirii sale. Însă El profetizează că din toată acea frumuseţe a templului, din acea grandoare "nu va rămâne piatră peste piatră care nu va fi dărâmată" (v. 6). Distrugerea templului prevestită de Isus este figură nu atât a sfârşitului istoriei, cât mai ales a scopului istoriei. De fapt, în faţa ascultătorilor care vor să ştie cum şi când se vor întâmpla aceste semne, Isus răspunde cu tipicul limbaj apocaliptic al Bibliei.
Foloseşte două imagini aparent contrastante: prima este o serie de evenimente înfricoşătoare: catastrofe, războaie, epidemii, cutremure şi persecuţii (v. 9-12); cealaltă este asiguratoare: "Niciun fir de pe capul vostru nu se va pierde" (v. 18). Mai întâi este o privire realistă asupra istoriei, marcată de calamităţi precum şi de violenţe, de traume care rănesc creaţia, casa noastră comună, precum şi familia umană care locuieşte în ea, şi însăşi comunitatea creştină. Să ne gândim la atâtea războaie de astăzi, la atâtea calamităţi de astăzi. A doua imagine - cuprinsă în asigurarea lui Isus - ne spune atitudinea pe care trebuie s-o asume creştinul care trăieşte această istorie, caracterizată de violenţă şi adversitate.
Şi care este atitudinea creştinului? Este atitudinea speranţei în Dumnezeu, care permite să nu ne lăsăm dărâmaţi de evenimentele tragice. Dimpotrivă, ele sunt "ocazie de a da mărturie" (v. 13). Discipolii lui Cristos nu pot să rămână sclavi ai fricilor şi neliniştilor; în schimb sunt chemaţi să locuiască în istorie, să zăgăzuiască forţa distrugătoare a răului, având certitudinea că acţiunea lor de bine este mereu duioşia providenţială şi asiguratoare a Domnului. Acesta este semnul elocvent că Împărăţia lui Dumnezeu vine la noi, adică se apropie realizarea lumii aşa cum o vrea Dumnezeu. El, Domnul, este cel care conduce existenţa noastră şi cunoaşte scopul ultim al lucrurilor şi al evenimentelor.
Domnul ne cheamă să colaborăm la construirea istoriei, devenind, împreună cu El, făcători de pace şi martori ai speranţei într-un viitor de mântuire şi de înviere. Credinţa ne face să mergem cu Isus pe străzile de atâtea ori întortocheate din această lume, având certitudinea că forţa Duhului său va înfrânge forţele răului, supunându-le puterii iubirii lui Dumnezeu. Iubirea este superioară, iubirea este mai puternică, pentru că este Dumnezeu: Dumnezeu este iubire. Ne sunt exemplu martirii creştini - martirii noştri, şi din timpurile noastre, care sunt mai mulţi decât cei de la începuturi - care, în pofida persecuţiilor, sunt bărbaţi şi femei ai păcii. Ei ne încredinţează o moştenire de păstrat şi de imitat: Evanghelia iubirii şi a milostivirii. Aceasta este comoara cea mai preţioasă care ne-a fost dăruită şi mărturia cea mai eficace pe care putem s-o dăm contemporanilor noştri, răspunzând la ură cu iubire, la ofensă cu iertare. Şi în viaţa zilnică: atunci când noi primim o ofensă, simţim durere; dar trebuie iertat din inimă. Atunci când noi ne simţim urâţi, să ne rugăm cu iubire pentru persoana care ne urăşte. Fecioara Maria să susţină, cu mijlocirea sa maternă, drumul nostru zilnic de credinţă, în urmarea Domnului care conduce istoria.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Ieri la Riobamba, în Ecuador, a fost proclamat fericit părintele Emilio Moscoso, preot martir din Societatea lui Isus, ucis în 1897 în climatul persecutor împotriva Bisericii catolice. Exemplul său de călugăr umil, apostol al rugăciunii şi educator al tineretului, să susţină drumul nostru de credinţă şi de mărturie creştină. Aplauze pentru noul fericit!
Astăzi celebrăm Ziua Mondială a Săracilor, care are ca temă cuvintele din psalm "Nădejdea celor săraci nu va pieri pentru totdeauna" (Ps 9,19). Gândul meu se îndreaptă spre cei care, în diecezele şi în parohiile din toată lumea, au promovat iniţiative de solidaritate pentru a da speranţă concretă persoanelor mai suferinde. Mulţumesc medicilor şi infirmierilor care au prestat serviciu în aceste zile în Ambulatoriul Medical aici în Piaţa "Sfântul Petru". Mulţumesc pentru atâtea iniţiative în favoarea oamenilor care suferă, a nevoiaşilor, şi asta trebuie să mărturisească atenţia care nu trebuie să lipsească niciodată faţă de fraţii noştri şi surorile noastre. Am văzut recent, cu puţine minute în urmă, câteva statistici despre sărăcie. Provoacă suferinţă! Indiferenţa societăţii faţă de săraci... Să ne rugăm. [tăcere de rugăciune]
Vă salut pe voi toţi pelerinii, veniţi din Italia şi din diferite ţări. Îndeosebi salut comunitatea ecuadoriană din Roma, care o sărbătoreşte pe Virgen del Quinche; credincioşii din New Jersey şi cei din Toledo; Fiicele Mariei Ajutătoare care provin din diferite ţări şi Asociaţia Italiană a Însoţitorilor la Sanctuarele Mariane din Lume. Salut grupurile din Porto d'Ascoli şi din Angri; şi participanţii la pelerinajul Şcolilor Lasalliene din Torino şi Vercelli pentru încheierea celui de-al treilea centenar al morţii sfântul Ioan Baptiste de la Salle.
Marţi voi începe călătoria în Thailanda şi Japonia: vă cer o rugăciune pentru această călătorie apostolică. Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
