Isuse, Prunc ceresc, mângâierea sufletului meu, te ador în braţele slujitorului tău credincios, Anton, şi doresc să-ţi arăt aceeaşi dragoste pe care ţi-a arătat-o el. Îţi reamintesc iubirea şi prietenia ce i-ai purtat în timpul vieţii sale, învrednicindu-l să te cobori în chip de Prunc în braţele sale.
Ce mare har! Ce iubire fără margini! Fără îndoială, sfântul Anton a fost prietenul tău iubit, deoarece l-ai copleşit cu această favoare deosebită, de care mulţi alţi sfinţi nu s-au bucurat. Desigur că atunci l-ai înzestrat cu atâtea comori cereşti încât o viaţă întreagă a putut împărţi şi altora din ele. Întreaga omenire recunoaşte aceasta, când te vede înfăţişat în chip de Prunc în braţele sfântului Anton. De aceea mă vezi acum în genunchi înaintea ta, o Isuse, Prunc divin. Mă închin ţie şi îţi aduc acea laudă pe care ţi-a adus-o sfântul Anton.
Te salut, Isuse, te cinstesc şi te preamăresc şi adânc plecat te ador! Pruncuşorule Isus, nu fac aceasta numai în numele meu, ci şi în numele sfântului Anton, ba în numele tuturor îngerilor şi sfinţilor, şi aş dori să perseverez în această adoraţie în vecii vecilor.
Acum îndrăznesc să-ţi arăt şi nevoia mea şi să pun înaintea ta povara inimii mele. Nădăjduiesc că, din mila ta nesfârşită şi prin mijlocirea sfântului Anton, voi fi ascultat. Însă, fiindcă în nevrednicia mea nu am cutezat să vin la tine, m-am îndreptat mai întâi către sfântul Anton ca mijlocitor şi l-am rugat cu toată încrederea să-ţi arate el nevoia mea şi să mă sprijine. Acum îndrăznesc să strig la tine şi te rog în numele sfântului Anton să-mi împlineşti rugămintea.
Aşadar, te implor, Isuse, Prunc ceresc, pentru mila ta nemărginită, dă ascultare rugăciunii mele şi trimite-mi ajutor în nevoia în care mă aflu. Pentru dragostea ce ai arătat-o sfântului Anton, primeşte cererea mea, uşurează-mi povara crucii ce mă apasă, dă-mi ajutorul tău. Te rog, pentru fiiasca dragoste către Maica ta Preacurată, împlineşte-mi dorinţa, să mă văd scăpat din nevoile mele. În fine, te rog, pentru dragostea ta către Tatăl ceresc şi către Sfântul Duh, milostiveşte-te de mine şi ajută-mă!
Dar dacă, în nemărginita ta înţelepciune, ştii că nu-mi vei putea împlini dorinţa fără pagubă pentru fericirea mea veşnică sau a aproapelui meu, atunci te rog, să-mi faci parte de un alt har şi fă să primesc cu resemnare voinţa ta. Rămân încredinţat că voi primi acest har ştiind că bunătatea ta este oricând înclinată să ne atragă la sine cu nenumărate haruri nemeritate. Tu singur ne îndemni să-ţi cerem necontenit şi stăruitor sprijinul ceresc: “Cereţi şi veţi primi, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide” (Mt 7,7). Încurajat de această făgăduinţă, te rog şi nu mă îndoiesc că mă vei asculta, caut şi nu mă îndoiesc că mi se va deschide. Şi ca să îmi împlineşti mai curând ruga, voi spune acum chiar rugăciunea învăţată de tine: Tatăl nostru…
sau
Isuse, Prunc ceresc, mângâierea sufletului meu, te ador în braţele slujitorului tău credincios, sfântul Anton şi doresc să te cinstesc şi să te iubesc cu aceeaşi dragoste ca a lui. Tu ai voit să vii în braţele sale pentru că el ţi-a ascultat cuvântul şi l-a împlinit cu fidelitate. În acea clipă tu i-ai dăruit atâtea comori cereşti, încât o viaţă întreagă a putut împărţi şi altora din ele.
Întreaga omenire recunoaşte aceasta când se închină în faţa icoanei sau a statuetei sfântului Anton cu pruncul Isus în braţe. Isuse, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul meu, mă închin ţie şi te ador ca şi slujitorul şi prietenul tău, sfântul Anton. Ajută-mă să fiu statornic în această supunere faţă de tine şi s-o dovedesc mai ales prin faptele mele.
Acum îndrăznesc să-ţi arăt şi necazul în care mă aflu pentru a depune la picioarele tale povara inimii mele (menţionează cererea).
Nădăjduiesc să fiu ascultat pentru bunătatea ta şi mijlocirea sfântului Anton. Te implor aşadar pentru mila ta nemărginită, pentru meritele preasfintei tale Mame şi pentru fidelitatea sfântului Anton, să mă ajuţi acum şi totdeauna, iar la sfârşitul vieţii să mă faci părtaş de fericirea veşnică. Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
