Adu-ţi aminte, sfinte Antoane, cum te-a cinstit Dumnezeu până acum, ajutând atâtea mii de oameni care au cerut mijlocirea ta. Adu-ţi aminte câţi morţi au înviat, câţi rătăciţi au primit îndemn şi sfat bun, câţi au scăpat de diferite boli, câţi şi-au reprimit bunurile furate, într-un cuvânt, câţi au găsit şi găsesc necontenit prin tine ajutor în nevoile lor. Şi eu alerg la tine în necazul în care mă aflu. Voi primi uşurare de la Dumnezeu prin stăruinţa ta. Fie-ţi milă de mine, căci Domnul îmi trimite această suferinţă fie pentru păcatele mele, fie ca să mă încerce. Priveşte la starea mea atât de grea. Mă vei putea vedea suferind fără să fii mişcat? Ştiu că nu sunt vrednic de ajutorul tău, dar adu-ţi aminte de marea dragoste cu care ai ajutat pe atâţia păcătoşi, cât timp trăiau încă pe pământ.
sau
Sfinte Antoane, tu ai primit de la Dumnezeu darul de a ajuta mii de oameni în necazurile cele mai mari în care s-au aflat. Tu ai înviat chiar şi morţii, ai întors de pe căile rătăcite pe cei păcătoşi, ai vindecat pe cei bolnavi, ai înapoiat lucrurile pierdute sau furate şi orice rău, oricât de mare ar fi fost, s-a îndepărtat prin puterea rugăciunii tale. Dar nu numai atât, tu ai împărţit oamenilor bogăţiile harului lui Dumnezeu: prin tine mii de oameni s-au întors la credinţă, au învăţat să fie conştiincioşi în împlinirea datoriilor, au ajuns la bunăstare şi o viată fericită.
Şi eu alerg la tine în necazul în care mă aflu. Nu am de unde să primesc ajutor decât de la Dumnezeu dar sunt nevrednic să apar în faţa lui din cauza păcatelor mele. Priveşte la sufletul meu împovărat şi fie-ţi milă de mine.
Te rog Sfinte Antoane, pentru dragostea ta faţă de cei sărmani şi pentru grija ta pentru binele lor trupesc şi sufletesc, roagă-l pe bunul Dumnezeu să mă ajute şi pe mine. Amin.
